DEPAKINE 200 mg

Romania - Romanian - ANMDM (Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale)

Buy It Now

Active ingredient:
ACIDUM VALPROICUM + SARURI
Available from:
SANOFI
ATC code:
N03AG01
INN (International Name):
ACID VALPROICUM + SARURI
Dosage:
200mg
Pharmaceutical form:
COMPR. GASTROREZ.
Prescription type:
P-6L
Manufactured by:
SANOFI WINTHROP INDUSTRIE
Therapeutic group:
ANTIEPILEPTICE DERIVATI DE ACIZI GRASI
Authorization number:
8141/2006/01

Read the complete document

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8141/2006/01

Anexa 1

Prospect

Prospect: Informaţii pentru utilizator

Depakine 200 mg comprimate gastrorezistente

Valproat de sodiu

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite

identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Puteţi să fiţi de ajutor raportând orice

reacţii adverse pe care le puteţi avea. Vezi ultima parte de la pct. 4 pentru modul de raportare a

reacţiilor adverse.

ATENŢIE

Valproatul poate provoca malformaţii congenitale şi probleme ale dezvoltării timpurii la copil, dacă

este administrat în timpul sarcinii. Dacă sunteţi o femeie aflată la vârsta fertilă, trebuie să utilizaţi o

metodă de contracepţie eficace pe toată durata tratamentului.

Medicul va discuta cu dumneavoastră despre acest lucru, însă trebuie să urmaţi şi recomandările de la

punctul 2 din acest prospect. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă rămâneţi gravidă sau

credeţi că aţi putea fi gravidă.

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament

deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

Ce este Depakine şi pentru ce se utilizează

Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Depakine

Cum să luaţi Depakine

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Depakine

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1.

Ce este Depakine şi pentru ce se utilizează

Depakine este un medicament utilizat pentru tratamentul epilepsiei şi tratamentul episodului maniacal.

Depakine este utilizat pentru tratamentul

Epilepsiei: Mecanismul de acţiune nu este bine cunoscut, dar se presupune că Depakine previne

sau inhibă impulsurile din creier care declanşează convulsiile epileptice.

Episodului maniacal, caz în care vă puteţi simţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau

hiperactiv. Episodul maniacal apare într-o boală denumită „tulburare afectivă bipolară”.

Depakine poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul.

2.

Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Depakine

Nu luaţi Depakine

dacă sunteţi alergic la valproatul de sodiu (substanţa activă din Depakine) sau la oricare dintre

celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).

dacă aveţi hepatită sau o boală activă a ficatului.

dacă dumneavoastră (sau oricare dintre rudele apropiate) aţi avut hepatită severă, în special dacă

a fost determinată de medicamente.

dacă aveţi porfirie hepatică (o boală metabolică foarte rară, caracterizată prin excreţia crescută a

anumitor pigmenţi în sânge).

dacă aveţi o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial (de exemplu,

sindromul Alpers-Huttenlocher).

dacă aveţi o tulburare metabolică cunoscută, cum este tulburarea ciclului ureei.

în cazul în care copilul dumneavoastră are vârsta sub 6 ani. Pentru aceştia, sunt disponibile

forme farmaceutice adecvate vârstei.

Dacă credeţi că oricare dintre situaţiile de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră sau nu sunteţi

sigur, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua Depakine.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Depakine, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului

dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră dezvoltaţi o boală neaşteptată, în special în

primele şase luni de tratament şi mai ales, dacă apar vărsături repetate, oboseală marcată, durere

abdominală, somnolenţă, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, durere în partea superioară a

stomacului, greaţă, icter (îngălbenirea pielii sau a albului ochilor), umflarea picioarelor,

înrăutăţirea epilepsiei sau o stare generală de rău, TREBUIE SĂ SPUNEŢI MEDICULUI

DUMNEAVOASTRĂ IMEDIAT. Depakine poate afecta ficatul (şi rar pancreasul) la un număr

foarte mic de pacienţi.

în cazul în care copilul dumneavoastră are o altă boală neurologică, metabolică sau o formă

severă de epilepsie

dacă aveţi lupus eritematos sistemic (o boală rară)

dacă sunteţi suspectat că suferiţi de orice fel de tulburări metabolice, în particular tulburări

datorate deficitului enzimatic ereditar, cum este tulburarea ciclului ureei, deoarece există riscul

de creştere a valorilor concentraţiei amoniacului în sânge

dacă aveţi probleme ale funcţiei rinichilor, medicul dumneavoastră va putea dori să vă

supravegheze concentraţia valproatului în sânge sau să vă modifice doza

dacă creşteţi în greutate, datorită faptului că puteţi avea poftă de mâncare crescută

un număr mic de persoane tratate cu medicamente antiepileptice, cum este valproatul de sodiu,

au avut gânduri de autovătămare sau de sinucidere. Dacă vă apar astfel de gânduri, în orice

moment al tratamentului, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

dacă aveţi diabet zaharat şi vi s-a recomandat efectuarea unor teste de determinare a corpilor

cetonici în urină, medicul dumneavoastră va avea în vedere că Depakine poate determina

rezultate fals pozitive.

dacă aveţi un deficit al enzimei carnitin-palmitoil-transferază tip II

dacă ştiţi sau suspectaţi că în familia dumneavoastră sunt persoane cu o boală genetică care

determină o modificare la nivel mitocondrial.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani:

Depakine nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru tratamentul episodului

maniacal.

Depakine împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi

orice alte medicamente.

Unele medicamente pot influenţa efectul medicamentului Depakine sau acesta poate influenţa efectul

altor medicamente.

Aceste medicamente includ:

neuroleptice (utilizate pentru tratamentul unor tulburări psihice)

medicamente pentru tratamentul depresiei

benzodiazepine, utilizate ca hipnotice sau pentru tratamentul anxietăţii

quetiapină, olanzapină (utilizată pentru tratamentul unor tulburări psihice)

alte medicamente utilizate pentru tratamentul epilepsiei: fenobarbital, fenitoină, primidonă,

lamotrigină, carbamazepină, topiramat, felbamat

zidovudină (utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu HIV şi a SIDA)

meflochină (utilizată pentru tratamentul sau prevenirea malariei)

salicilaţi (acid acetilsalicilic)

medicamente anticoagulante (utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge)

cimetidină (utilizată pentru tratamentul ulcerului gastric)

eritromicină, rifampicină

carbapenemi, cum sunt imipenem, panipenem, meropenem (antibiotice utilizate pentru

tratamentul infecţiilor bacteriene). Asocierea dintre acidul valproic şi carbapenemi trebuie

evitată, deoarece poate scădea efectul valproatului de sodiu.

rufinamidă

acetazolamidă

inhibitori de protează, cum sunt lopinavir, ritonavir (utilizate pentru tratarea infecţiilor cu HIV)

colestiramină

propofol (utilizat pentru anestezie).

Efectul acestor medicamente şi al altora poate fi influenţat de Depakine sau aceste medicamente pot

influenţa acţiunea acestuia. Puteţi avea nevoie de doze diferite de medicament sau poate fi nevoie să

luaţi alte medicamente. Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă vor sfătui.

Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă pot da mai multe informaţii despre medicamentele cu care

trebuie să fiţi atent sau pe care să le evitaţi dacă luaţi Depakine.

Depakine împreună cu alimente, băuturi şi alcool

În timpul tratamentului nu trebuie să consumaţi alcool etilic, deoarece Depakine creşte efectul

alcoolului etilic.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,

adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina

Recomandări importante pentru femei

Atunci când este administrat la o femeie gravidă, valproatul poate fi dăunător pentru făt.

Administrarea valproatului în timpul sarcinii implică riscuri. Cu cât este mai mare doza

utilizată, cu atât sunt mai mari riscurile, însă administrarea oricărei doze implică un risc.

Poate provoca malformaţii congenitale grave şi poate afecta modul în care copilul se dezvoltă

pe măsură ce creşte. Malformaţiile congenitale raportate includ

spina bifida

(atunci când oasele

coloanei vertebrale nu sunt dezvoltate în mod adecvat); malformaţii ale feţei şi craniului;

malformaţii la nivelul inimii, rinichilor, tractului urinar şi organelor genitale; malformaţii ale

membrelor.

Dacă luaţi valproat în timpul sarcinii, aveţi un risc mai mare decât alte femei de a avea un copil

cu malformaţii congenitale care să necesite tratament medical. Deoarece valproatul a fost

utilizat timp de mulţi ani, se cunoaşte faptul că, la femeile tratate cu valproat, aproximativ 10

copii din 100 vor prezenta malformaţii congenitale, comparativ cu 2-3 copii din 100, născuţi de

femei care nu au epilepsie.

Se estimează că până la 30-40% din copiii preşcolari ale căror mame au luat valproat în timpul

sarcinii pot avea probleme ale dezvoltării timpurii, din timpul copilăriei. Copiii afectaţi pot

vorbi şi merge mai târziu, pot fi mai puţin capabili din punct de vedere intelectual decât alţi

copii şi pot avea dificultăţi de limbaj şi de memorie.

Tulburările din sfera autismului sunt mai frecvent diagnosticate la copiii expuşi la valproat şi

există unele dovezi că aceşti copii sunt mai susceptibili la apariţia de simptome ale tulburării

hiperkinetice cu deficit de atenţie (ADHD).

Dacă sunteţi o femeie care poate rămâne gravidă, medicul dumneavoastră trebuie să vă prescrie

valproat numai dacă niciun alt tratament nu este indicat în cazul dumneavoastră.

Înainte de a vă prescrie acest medicament, medicul dumneavoastră vă va explica ce se poate

întâmpla copilului dumneavoastră în cazul în care rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu

valproat. Dacă decideţi ulterior că vreţi să rămâneţi gravidă, nu trebuie să întrerupeţi

administrarea medicamentului înainte de a discuta mai întâi despre aceasta cu medicul

dumneavoastră şi de a conveni asupra unui plan de schimbare a tratamentului cu un alt

medicament, dacă este posibil.

Atunci când vreţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre

administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de

spina bifida

şi de avort

precoce, care există pentru toate sarcinile. Cu toate acestea, este puţin probabil că va diminua

riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale, asociat cu utilizarea de valproat.

PRIMA PRESCRIERE

Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris valproat, medicul dumneavoastră vă va explica care

sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să

vă asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului. Dacă aveţi

nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de

planificare familială.

Mesaje cheie:

Asiguraţi-vă că utilizaţi o metodă de contracepţie eficace.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi

gravidă.

CONTINUAREA TRATAMENTULUI ATUNCI CÂND NU ÎNCERCAŢI SĂ RĂMÂNEŢI

GRAVIDĂ

În cazul în care continuaţi tratamentul cu valproat, dar nu intenţionaţi să rămâneţi gravidă, asiguraţi-vă

că utilizaţi o metodă de contracepţie eficace. Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la

contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de planificare familială.

Mesaje cheie:

Asiguraţi-vă că utilizaţi o metodă de contracepţie eficace.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi

gravidă.

CONTINUAREA TRATAMENTULUI ATUNCI CÂND PLANIFICAŢI SĂ RĂMÂNEŢI

GRAVIDĂ

În cazul în care continuaţi tratamentul cu valproat şi vă gândiţi să încercaţi să rămâneţi gravidă, nu

trebuie să opriţi nici administrarea valproatului, nici utilizarea medicamentului contraceptiv, înainte de

a discuta mai întâi despre aceasta cu medicul care vi le-a prescris. Trebuie să discutaţi cu medicul

dumneavoastră cu mult timp înainte de a rămâne gravidă, astfel încât să puteţi pune în aplicare mai

multe acţiuni pentru ca sarcina dumneavoastră să evolueze cât mai bine posibil şi pentru ca orice risc

pentru dumneavoastră sau pentru copilul dumneavoastră să fie diminuat cât mai mult posibil.

Înainte de a începe să încercaţi să rămâneţi gravidă, este posibil ca medicul dumneavoastră să decidă

modificarea dozei de valproat sau să vă schimbe tratamentul cu un alt medicament.

Dacă rămâneţi gravidă, veţi fi monitorizată foarte atent, atât pentru tratamentul afecţiunii

dumneavoastră preexistente, cât şi pentru a verifica modul în care se dezvoltă fătul.

Atunci când încercaţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea

de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de

spina bifida

şi de avort precoce, care există

pentru toate sarcinile. Cu toate acestea, este puţin probabil că va diminua riscul de apariţie a

malformaţiilor congenitale, asociat cu utilizarea de valproat.

Mesaje cheie:

Nu opriţi utilizarea măsurilor de contracepţie înainte de a discuta mai întâi cu medicul

dumneavoastră şi de a conveni asupra unui plan care să asigure că epilepsia/tulburarea bipolară

este controlată şi riscurile pentru copilul dumneavoastră sunt diminuate.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră când aflaţi că sunteţi gravidă sau dacă credeţi că aţi

putea fi gravidă.

SARCINĂ NEPLANIFICATĂ APĂRUTĂ ÎN TIMPUL TRATAMENTULUI

Copiii născuţi de mame tratate cu valproat prezintă riscuri grave de malformaţii congenitale şi

probleme de dezvoltare, care pot fi grav invalidante. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră

dacă luaţi valproat şi credeţi că sunteţi gravidă sau aţi putea fi gravidă. Nu opriţi administrarea

medicamentului până când medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.

Întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua

riscul general de

spina bifida

şi de avort precoce, care există pentru toate sarcinile. Cu toate acestea,

este puţin probabil că va diminua riscul de apariţie a malformaţiilor, asociat cu utilizarea de valproat.

Mesaje cheie:

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aflaţi că sunteţi gravidă sau dacă credeţi că aţi

putea fi gravidă.

Nu opriţi administrarea valproatului decât dacă vă recomandă medicul.

Asiguraţi-vă că aţi citit broşura cu informaţii pentru pacientă şi că aţi semnat Formularul de

luare la cunoştinţă a riscurilor, pe care medicul dumneavoastră sau farmacistul trebuie să vi le

înmâneze şi să le discute cu dumneavoastră.

Alăptarea

Deoarece Depakine trece în laptele matern într-o cantitate foarte mică, în general nu prezintă niciun

risc pentru sugar şi întreruperea alăptării nu este, de obicei, necesară. Cu toate acestea, trebuie să îl

întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă puteţi alăpta.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Depakine poate determina somnolenţă sau ameţeli la unele persoane, în special la începutul

tratamentului sau în asociere cu alte medicamente antiepileptice sau benzodiazepine. Înainte de a

conduce un vehicul, de a folosi un utilaj sau de a efectua orice acţiune care ar putea fi periculoasă dacă

sunteţi somnolent sau aveţi ameţeli, asiguraţi-vă că ştiţi ce efecte are Depakine asupra dumneavoastră.

3.

Cum să luaţi Depakine

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medic

ul. Discutaţi cu medicul

dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Tratamentul cu Depakine 200 mg trebuie început şi supravegheat de către un medic specializat în

tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare.

Asiguraţi-vă că efectuaţi vizitele medicale regulate, care sunt foarte importante, deoarece poate fi

necesară modificarea dozei recomandate pentru dumneavoastră.

Doza este stabilită de către medic, în mod individual, pentru fiecare pacient în parte.

Epilepsie

Doze

Doza zilnică medie:

copii cu vârsta de minim 6 ani: 30 mg/kg şi zi (se recomandă utilizarea formei farmaceutice

Depakine 200 mg);

adolescenţi şi adulţi: 20-30 mg/kg şi zi (se recomandă utilizarea formei farmaceutice Depakine

Chrono comprimate cu eliberare prelungită).

Mod şi cale de administrare

Administrarea Depakine 200 mg se face pe cale orală, în 2 sau 3 prize pe zi, de preferinţă în timpul

meselor.

Durata tratamentului

Nu trebuie să întrerupeţi tratamentul fără să discutaţi în prealabil cu medicul dumneavoastră. Altfel,

boala dumneavoastră se poate agrava.

Luaţi Depakine atât timp cât v-a recomandat medicul dumneavoastră.

Episodul maniacal

Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul dumneavoastră.

Doza iniţială

Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.

Doza medie zilnică

Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.

Dacă luaţi mai mult Depakine decât trebuie

O doză mai mare decât cea recomandată de Depakine poate fi periculoasă. Dacă aţi luat prea mult din

acest medicament, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de

urgenţă al celui mai apropiat spital.

Dacă uitaţi să luaţi Depakine

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi să luaţi medicamentul conform

recomandărilor medicului dumneavoastră.

Dacă aţi uitat să luaţi mai multe doze, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Dacă încetaţi să luaţi Depakine

Nu întrerupeţi tratamentul cu Depakine şi nu modificaţi doza fără a vă adresa în prealabil medicului

dumneavoastră. Dacă întrerupeţi tratamentul fără recomandarea medicului dumneavoastră, starea

dumneavoastră se poate înrăutăţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate

persoanele.

Rareori, reacţiile adverse pot fi grave. De obicei, reacţiile adverse sunt reversibile. Dacă apar anumite

reacţii adverse, puteţi avea nevoie de tratament medical.

Pot să apară următoarele reacţii adverse:

vărsături, greaţă sau dureri de stomac, diaree, în special la începutul tratamentului

dureri de cap

tremurături (tremor), somnolenţă, instabilitate la mers, mişcăr

i sacadate ale muşchilor

(parkinsonism reversibil)

agresivitate, agitaţie, afectarea atenţiei, comportament anormal şi hiperactivitate psihomotorie

ameţeală

demenţă reversibilă, asociată cu atrofie cerebrală reversibilă

furnicături şi amorţeli la nivelul mâinilor sau picioarelor

sedare

vederea, simţirea sau auzirea unor lucruri care nu există (halucinaţii)

reacţii cutanate cum este erupţia trecătoare pe piele

reacţii pe piele provocate de îngustarea sau înfundarea vaselor de sânge (vasculită)

cădere trecătoare a părului, creştere anormală a părului, textură anormală a părului, schimbări de

culoare a părului

tulburări ale unghiilor şi ale patului unghial (frecvente)

pilozitate excesivă, în special la femei, virilism, acnee (hiperandrogenism)

modificări ale menstruaţiei (amenoree, dismenoree), ovare polichistice

probleme de auz

probleme la nivelul gingiilor (în special hipertrofie)

durere, umflare, ulceraţii şi senzaţie de arsură la nivelul gurii (stomatită)

mişcări necontrolate şi rapide ale ochilor

reacţii alergice

umflarea picioarelor (edeme)

creştere în greutate

obezitate (rare)

probleme ale rinichilor, pierderi involuntare de urină sau creşterea nevoii de a urina

scăderea temperaturii corpului

infertilitate la bărbat

afectarea memoriei şi tulburări cognitive

tulburări ale capacităţii de învăţare.

Au fost raportate tulburări la nivelul oaselor, inclusiv osteopenie şi osteoporoză (fragilitate a oaselor).

Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă aveţi un tratament antiepileptic de lungă

durată, aveţi antecedente de osteoporoză sau luaţi corticosteroizi (medicamente cu efect puternic în

tratamentul inflamaţiei).

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii

adverse grave, deoarece puteţi avea nevoie de îngrijire medicală de urgenţă:

modificarea stării de conştienţă, comportament bizar asociat sau nu cu convulsii care sunt mai

frecvente sau mai severe, pierderea controlului, în special dacă se administrează în acelaşi timp

fenobarbital şi topiramat sau dacă doza de Depakine a fost crescută brusc

vărsături repetate, oboseală marcată, durere abdominală, somnolenţă, slăbiciune, pierderea

poftei de mâncare, durere severă în partea superioară a stomacului, greaţă, icter (îngălbenirea

pielii şi a albului ochilor), umflarea picioarelor, agravarea epilepsiei sau o stare generală de rău

creştere a cantităţii de amoniac din sânge. Simptomele acestei afecţiuni sunt stare de rău,

probleme cu echilibrul şi de coordonare, stare de letargie sau scădere a vigilenţei.

probleme de coagulare a sângelui

vânătăi sau sângerări spontane

formare de băşici pe piele, însoţite de detaşarea pielii

scăderea severă a numărului de globule albe din sânge sau insuficienţă a măduvei osoase, uneori

descoperite prin febră şi dificultăţi la respiraţie

confuzie, care poate fi determinată de scăderea valorilor concentraţiei sodiului din sânge

umflare, cel mai frecvent în jurul ochilor şi buzelor, la nivelul gâtului şi uneori al mâinilor şi

picioarelor, declanşată de o alergie, asociată cu erupţie pe piele, dureroasă şi însoţită de

mâncărime

sindrom de erupţie cutanată determinat de medicamente, febră, mărirea ganglionilor limfatici şi

afectare posibilă a altor organe

glandă tiroidă cu funcţie mai scăzută decât normal, care poate determina oboseală sau creştere

în greutate (hipotiroidie)

reacţie alergică (hipersensibilitate), care provoacă dureri ale articulaţiilor, erupţii pe piele şi

febră (lupus eritematos sistemic)

tulburări extrapiramidale

dificultăţi în respiraţie şi durere provocată de inflamaţia foiţei care acoperă plămânii (efuziune

pleurală)

dureri musculare şi slăbiciune musculară (rabdomioliză)

boli de rinichi.

Depakine poate provoca, de asemenea, scăderea numărului de trombocite sau globule roşii din sânge.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta

reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate

pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa

acestui medicament.

5.

Cum se păstrează Depakine

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu utilizaţi Depakine după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la

ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să

aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Depakine

Substanţa activă este valproatul de sodiu. Fiecare comprimat gastrorezistent conţine valproat de

sodiu 200 mg.

Celelalte componente sunt:

nucleu:

povidonă K90, silicat de calciu, talc, stearat de magneziu;

film

: povidonă K30, macrogol 400, amidon de porumb, talc, dioxid de titan, acetoftalat de

celuloză, dietilftalat.

Cum arată Depakine şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon din polipropilenă cu capac cu desicant, conţinând 40 comprimate gastrorezistente.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

sanofi-aventis France

82, avenue Raspail

94250 Gentilly

Franţa

Fabricantul

Sanofi Winthrop Industrie

1, rue de la Vierge, Ambarès et Lagrave

33565 Carbon Blanc Cedex

Franţa

sanofi-aventis, S.A.

Ctra. C-35 La Batlloria a Hostalric, Km 63,09

17404 Riells i Viabrea (Girona)

Spania

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a

deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

România

Sanofi Romania SRL

Tel: 021 317 31 36

Acest prospect a fost

revizuit în Februarie 2016.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.

SFATURI GENERALE

Epilepsia este o boală neurologică. Ea este datorată unei funcţionări anormale, acute şi tranzitorii a

activităţii electrice a creierului şi se manifestă prin crize epileptice. Crizele se pot repeta pe parcursul

unei anumite perioade din viaţa persoanei bolnave.

Formele de manifestare ale crizelor şi evoluţia acestora sunt diferite: de aceea nu se poate vorbi despre

un singur tip de epilepsie, ci despre mai multe tipuri de epilepsie.

De asemenea, nu există un singur tip de tratament, ci diferite tratamente: medicul dumneavoastră vă va

recomanda tratamentul adecvat pentru dumneavoastră.

Pentru ca medicamentul care v-a fost recomandat să aibă efect, este obligatoriu să urmaţi

recomandările medicului dumneavoastră şi să respectaţi:

doza zilnică recomandată;

schema de administrare;

durata tratamentului care, în general, este lungă;

recomandările referitoare la stilul de viaţă: să evitaţi stresul, lipsa somnului şi consumul de

băuturi alcoolice.

Modificarea dozelor şi, în special, întreruperea bruscă a tratamentului pot să determine reapariţia

tulburărilor.

Nu uitaţi să luaţi medicamentul cu dumneavoastră dacă plecaţi în călătorie.

Read the complete document

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8141/2006/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite

identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt

rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor

adverse.

1.

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Depakine 200 mg comprimate gastrorezistente

2.

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine valproat de sodiu 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat gastrorezistent

Comprimate filmate de culoare albă, cu nucleu de culoare albă.

4.

DATE CLINICE

4.1

Indicaţii terapeutice

Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:

crize epileptice generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, mioclonice, atonice şi

sindrom Lennox-Gastaut;

crize epileptice parţiale cu sau fără generalizare secundară.

Tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară, atunci când tratamentul cu litiu

este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată

în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat în episodul maniacal acut.

4.2

Doze şi mod de administrare

Depakine 200 mg nu se administrează la copii sub 6 ani, din cauza riscului legat de forma farmaceutică

(risc de accidente la deglutiţie).

Doze

Doza zilnică medie:

copii cu vârsta de minim 6 ani: 30 mg/kg şi zi (se recomandă utilizarea formei farmaceutice

Depakine 200 mg);

adolescenţi şi adulţi: 20-30 mg/kg şi zi (se recomandă utilizarea formei farmaceutice Depakine

Chrono comprimate cu eliberare prelungită).

Mod de administrare

Medicamentul se administrează pe cale orală.

Doza zilnică trebuie divizată în 2 sau 3 prize, administrate, de preferinţă, în timpul meselor.

Începerea tratamentului cu Depakine 200 mg

La pacienţii care au utilizat în prealabil alte medicamente antiepileptice, introducerea valproatului de

sodiu trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să fie atinsă în aproximativ două săptămâni.

Ulterior, doza medicamentului administrat anterior se poate micşora treptat, în funcţie de controlul

obţinut asupra afecţiunii.

La pacienţii care nu au utilizat alte medicamente antiepileptice, este preferabil ca tratamentul să se

înceapă cu o doză mică, iar creşterea să se facă treptat, la intervale de 2-3 zile, astfel încât doza optimă

să fie atinsă în aproximativ o săptămână.

Atunci când este necesar, asocierea altor medicamente antiepileptice trebuie să se facă progresiv (vezi

pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi

Dintre formele farmaceutice cu administrare orală, pentru administrare la copii cu vârsta sub 11 ani

este mai adecvată forma de sirop.

Episoade maniacale din tulburarea afectivă bipolară:

La adulţi

Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte.

Doza zilnică iniţială recomandată este de 750 mg. În plus, în studiile clinice, administrarea unei doze

iniţiale de 20 mg valproat/kg a demonstrat, de asemenea, un profil de siguranţă acceptabil. Formele

farmaceutice cu eliberare prelungită pot fi administrate o dată sau de două ori pe zi. Doza trebuie

crescută cât mai repede posibil, pentru a se atinge doza minimă eficace care determină efectul clinic

dorit. Pentru a stabili doza minimă eficace pentru fiecare pacient în mod individual, doza zilnică

trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic.

Doza medie zilnică este cuprinsă, în general, între 1000 mg şi 2000 mg valproat. Pacienţii la care se

administrează doze zilnice mai mari de 45 mg/kg şi zi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Continuarea tratamentului episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară trebuie adaptată

individual, utilizând doza minimă eficace.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Depakine 200 mg pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea

afectivă bipolară nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.

Copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă şi gravide

Administrarea Depakine 200 mg trebuie iniţiată şi supravegheată de către un medic cu experienţă în

tratamentul epilepsiei sau al tulburării bipolare. Tratamentul trebuie iniţiat numai dacă alte terapii nu

sunt eficace sau nu sunt tolerate (vezi pct. 4.4 şi 4.6), iar beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu

atenţie în cadrul revizuirilor regulate ale tratamentului. Este de preferat ca Depakine 200 mg să fie

prescris în monoterapie şi în doza minimă eficace, iar, dacă este posibil, într-o formă farmaceutică cu

eliberare prelungită, pentru a se evita atingerea unor valori mari ale concentraţiei plasmatice maxime.

Doza zilnică trebuie administrată divizat, în cel puţin două prize.

4.3

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hepatită acută sau cronică

Pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită

de etiologie medicamentoasă

Porfirie hepatică

Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare

care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom

Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare

asociată POLG (vezi pct. 4.4)

Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).

4.4

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări

Tulburări hepatice severe

Condiţii de apariţie:

Au fost raportate leziuni hepatice severe, care în unele cazuri au avut o evoluţie letală.

Experienţa a demonstrat că pacienţii cu cel mai mare risc, mai ales în cazurile în care se administrează

terapie anticonvulsivantă cu mai multe medicamente, sunt sugarii şi copiii cu vârsta sub 3 ani, cu boli

convulsive severe, în special cei cu leziuni cerebrale, retard mintal şi/sau boli metabolice congenitale

sau boli degenerative.

După vârsta de 3 ani, riscul este semnificativ redus şi scade progresiv cu vârsta.

În cele mai multe cazuri, astfel de leziuni hepatice au apărut în decursul primelor 6 luni de tratament.

Semne sugestive:

Simptomele clinice sunt esenţiale pentru diagnosticul precoce. În mod deosebit, trebuie luate în

considerare următoarele stări care preced icterul, în special la pacienţii cu risc (vezi mai sus

paragraful

„Condiţii de apariţie”):

simptome nespecifice, de obicei cu debut brusc, cum sunt astenia, anorexia, letargia,

somnolenţa, care sunt uneori asociate cu vărsături repetate şi dureri abdominale.

la pacienţii cu epilepsie, reapariţia convulsiilor.

Pacienţii (sau în cazul copiilor, familia lor) trebuie instruiţi să se adreseze imediat unui medic, dacă

apare orice simptom dintre cele descrise mai sus. Trebuie efectuate imediat investigaţii, incluzând

examinare clinică şi evaluare paraclinică a funcţiei hepatice.

Depistare:

Testele funcţiei hepatice trebuie efectuate înaintea începerii tratamentului şi apoi, periodic în timpul

primelor 6 luni de tratament. Printre investigaţiile uzuale, testele care reflectă sinteza proteică, în

special timpul de protrombină, sunt cele mai relevante. Confirmarea unui timp mic de protrombină, în

special asociat cu alte valori anormale ale testelor de laborator (scăderea semnificativă a

fibrinogenului şi a factorilor de coagulare, valori crescute ale bilirubinei şi transaminazelor), necesită

întreruperea tratamentului cu Depakine 200 mg. Ca măsură de precauţie şi în cazul în care se

administrează concomitent salicilaţi, tratamentul cu aceştia trebuie întrerupt, deoarece salicilaţii

urmează aceeaşi cale de metabolizare.

Pancreatită

Pancreatita severă, care poate fi letală, a fost raportată foarte rar. Copiii mici au un risc deosebit, dar

acest risc scade cu înaintarea în vârstă. Convulsiile severe, afectarea neurologică sau tratamentul

anticonvulsivant pot fi factori de risc. Asocierea insuficienţei hepatice cu pancreatită creşte riscul

pentru evoluţie letală. Pacienţii care prezintă dureri abdominale acute trebuie evaluaţi medical cu

promptitudine. În caz de pancreatită, tratamentul cu valproat de sodiu trebuie întrerupt.

Copii de sex feminin/Adolescente/Femei aflate la vârsta fertilă/Sarcină:

Depakine 200 mg nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă

şi la gravide, cu excepţia cazului în care tratamentele alternative nu sunt eficace sau nu sunt tolerate,

din cauza potenţialului teratogen ridicat şi a riscului de apariţie a tulburărilor de dezvoltare la nou-

născuţii expuşi

in utero

la valproat. Beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu atenţie în cadrul

revizuirilor regulate ale tratamentului, la pubertate şi urgent atunci când o femeie aflată la vârsta

fertilă, tratată cu Depakine 200 mg, intenţionează să rămână gravidă sau rămâne gravidă.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace pe durata tratamentului

şi să fie informate cu privire la riscurile asociate utilizării Depakine 200 mg în timpul sarcinii (vezi

pct. 4.6).

Medicul curant trebuie să se asigure că pacientei îi sunt furnizate informaţii detaliate cu privire la

riscuri, împreună cu materialele relevante, cum este broşura cu informaţii pentru pacientă, pentru a o

ajuta să înţeleagă riscurile.

În mod special, medicul curant trebuie să se asigure că pacienta înţelege:

Natura şi amploarea riscurilor expunerii în timpul sarcinii, în special riscul de teratogenitate şi

riscul de apariţie a tulburărilor de dezvoltare.

Necesitatea utilizării unor măsuri contraceptive eficace.

Necesitatea revizuirii regulate a tratamentului.

Necesitatea de a se adresa rapid medicului în cazul în care intenţionează să rămână gravidă sau

există posibilitatea de a fi gravidă.

La femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înaintea

concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este posibil (vezi pct.

4.6).

Administrarea de valproat trebuie continuată numai după ce au fost reevaluate beneficiile şi riscurile

tratamentului cu valproat pentru pacientă, de către un medic cu experienţă în tratamentul epilepsiei

sau al tulburării bipolare.

Ideaţie şi comportament suicidar

Ideaţia suicidară şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente

antiepileptice în câteva indicaţii. O metaanaliză a studiilor randomizate, placebo-controlate cu

medicamente antiepileptice a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie şi comportament

suicidar. Mecanismul acestui efect nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea

existenţei unui risc crescut la valproatul de sodiu. Ca urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru

semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul

adecvat. Pacienţii (şi cei care îi îngrijesc) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului dacă apar

semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Carbapenemi

Nu este recomandată utilizarea concomitentă a valproatului de sodiu şi a carbapenemilor (vezi

pct. 4.5).

Pacienţii suspectaţi sau diagnosticaţi cu boală mitocondrială

Valproatul poate declanşa sau agrava semnele clinice ale bolilor mitocondriale preexistente cauzate de

mutaţii la nivelul ADN-ului mitocondrial, cum sunt mutaţiile la nivelul genei nucleare care codifică

POLG. Au fost raportate, în special, insuficienţă hepatică acută indusă de valproat şi decese de cauze

hepatice cu o frecvenţă mai mare la pacienţii cu sindroame neurometabolice ereditare cauzate de

mutaţii ale genei pentru enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu

sindromul Alpers-Huttenlocher.

Tulburările asociate POLG trebuie suspectate la pacienţii cu antecedente familiale sau cu simptome

caracteristice unei tulburări asociate POLG, incluzând, dar fără a se limita la encefalopatie de etiologie

necunoscută, epilepsie refractară la tratament (focală, mioclonică), status epilepticus la prezentare,

întârzieri de dezvoltare, regresie psihomotorie, neuropatie senzitivo-motorie axonală, miopatie, ataxie

cerebeloasă, oftalmoplegie sau migrenă complicată cu aură occipitală. Testarea mutaţiei genei POLG

trebuie realizată în conformitate cu practica clinică actuală pentru evaluarea din cadrul diagnosticării

unor astfel de tulburări (vezi pct. 4.3).

Precauţii

Testele funcţiei hepatice trebuie efectuate înaintea începerii tratamentului (vezi pct. 4.3) şi apoi,

periodic în timpul primelor 6 luni de terapie, în special la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.4, paragraful

Atenţionări). Similar majorităţii medicamentelor antiepileptice, se poate observa o creştere uşoară a

valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special la începutul tratamentului, dar aceste creşteri sunt

tranzitorii şi izolate. La aceşti pacienţi sunt recomandate investigaţii de laborator suplimentare

(incluzând timpul de protrombină). Atunci când este cazul, poate fi luată în considerare ajustarea

dozelor şi testele de laborator trebuie repetate ori de câte ori este nevoie.

Se recomandă efectuarea testelor sanguine (hemoleucograma, incluzând numărătoarea trombocitelor,

timpul de sângerare şi testele de coagulare) înainte de iniţierea tratamentului sau înainte de intervenţii

chirurgicale şi în cazul apariţiei de echimoze sau sângerări spontane (vezi pct. 4.8).

Deşi în timpul tratamentului cu Depakine au fost observate tulburări ale sistemului imunitar numai în

mod excepţional, beneficiul potenţial al Depakine trebuie evaluat comparativ cu riscul potenţial la

pacienţii cu lupus eritematos sistemic.

Dacă se suspectează un deficit enzimatic în ciclul ureei, înainte de iniţierea tratamentului trebuie

efectuate investigaţii ale metabolismului, deoarece în timpul tratamentului cu valproat există risc de

hiperamoniemie (vezi pct. 4.3).

Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra riscului de creştere în greutate la începutul tratamentului şi trebuie

adoptate strategii adecvate pentru a reduce la minimum acest risc (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu deficit preexistent de carnitin-palmitoil-transferază tip II trebuie atenţionaţi că prezintă un

risc mai mare de rabdomioliză dacă sunt trataţi cu valproat.

Consumul de alcool etilic nu este recomandat în timpul tratamentului cu valproat.

Copii

La copiii cu vârsta sub 6 ani se recomandă alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, poate fi necesară scăderea dozelor. Deoarece monitorizarea

concentraţiei plasmatice poate induce în eroare, dozele trebuie ajustate pe baza monitorizării clinice.

Influenţarea rezultatelor testelor de laborator şi diagnostice

Deoarece valproatul se excretă mai ales pe cale renală sub formă de corpi cetonici, testul de

determinare a excreţiei de corpi cetonici poate avea rezultate fals pozitive la pacienţii cu diabet

zaharat.

4.5

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectele valproatului asupra altor medicamente

Neuroleptice, inhibitori MAO, antidepresive ş

i benzodiazepine

Depakine 200 mg poate potenţa efectul altor psihotrope cum sunt neurolepticele, inhibitorii MAO,

antidepresivele şi benzodiazepinele; de aceea, se recomandă monitorizarea clinică şi atunci când este

necesar, trebuie ajustate dozele.

Litiu

Depakine 200 mg nu are niciun efect asupra concentraţiei plasmatice a litiului.

Fenobarbital

Depakine 200 mg creşte concentraţia plasmatică a fenobarbitalului (datorită inhibării catabolizării

hepatice a fenobarbitalului) şi poate apărea sedare, în special la copii. De aceea este recomandată

monitorizarea clinică în primele 15 zile de tratament asociat, cu reducerea imediată a dozelor de

fenobarbital dacă apare sedarea şi cu determinarea concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului, dacă

este cazul.

Primidonă

Depakine 200 mg determină creşterea concentraţiei plasmatice a primidonei cu exacerbarea reacţiilor

adverse determinate de aceasta (cum este sedarea); aceste semne dispar în tratamentul de lungă durată.

Monitorizarea clinică este recomandată în special la începutul unei terapii asociate, iar dozele trebuie

ajustate, dacă este cazul.

Fenitoină

Depakine 200 mg scade concentraţia plasmatică totală a fenitoinei. Mai mult, Depakine 200 mg creşte

concentraţia plasmatică a formei libere a fenitoinei ceea ce face posibilă apariţia simptomelor de

supradozaj (acidul valproic deplasează fenitoina de pe situs-urile de legare de proteinele plasmatice şi

reduce catabolizarea hepatică a acesteia). Ca urmare, se recomandă monitorizarea clinică; dacă se

determină concentraţia plasmatică a fenitoinei, trebuie evaluată forma liberă.

Carbamazepină

S-a raportat toxicitate clinică atunci când valproatul s-a administrat concomitent cu carbamazepină,

deoarece valproatul poate potenţa efectul toxic al carbamazepinei. Se recomandă monitorizare clinică,

în special la începutul tratamentului asociat şi ajustarea dozelor, dacă este cazul

.

Lamotrigină

Depakine 200 mg scade metabolizarea lamotriginei şi creşte timpul mediu de înjumătăţire plasmatică a

lamotriginei de aproximativ două ori. Această interacţiune poate conduce la creşterea toxicităţii

lamotriginei, în mod particular la erupţii cutanate grave. Prin urmare, este recomandată monitorizare

clinică şi trebuie ajustate dozele (scăderea dozelor de lamotrigină), atunci când este cazul.

Zidovudină

Valproatul poate creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei, ceea ce determină creşterea toxicităţii

acesteia.

Felbamat

Acidul valproic poate scădea clearance-ul mediu al felbamatului cu până la 16%.

Olanzapină

Acidul valproic poate scădea concentraţia plasmatică a olanzapinei.

Rufinamidă

Acidul valproic poate conduce la o creştere a concentrației plasmatice a rufinamidei. Această creştere

este dependentă de concentraţia acidului valproic. De aceea, se recomandă prudenţă, în special la

copii, deoarece acest efect este mai mare la această grupă de pacienţi.

Propofol

Acidul valproic poate conduce la o concentrație crescută a propofolului în sânge. În cazul administrării

concomitente cu valproat, trebuie luată în considerare o scădere a dozei de propofol.

Depakine poate potenţa efectul sedativ al alcoolului etilic.

Efecte ale altor medicamente asupra valproatului

Antiepilepticele cu efect inductor enzimatic (incluzând fenitoina, fenobarbitalul şi carbamazepina)

scad concentraţia plasmatică a acidului valproic. Ca urmare, în cazul tratamentului asociat dozele

trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic şi de concentraţia plasmatică.

Pe de altă parte, asocierea dintre felbamat şi valproat scade clearance-ul acidului valproic cu 22% până

la 50% şi, consecutiv, creşte concentraţia plasmatică a acidului valproic. Trebuie monitorizat

tratamentul cu valproat.

În cazul tratamentului concomitent cu fenitoină sau fenobarbital, concentraţiile plasmatice ale

metaboliţilor acidului valproic pot creşte. De aceea, pacienţii trataţi cu aceste două medicamente

trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperamoniemie.

Meflochina creşte metabolizarea acidului valproic şi are efect convulsivant. Ca urmare, pot să apară

crize epileptice şi convulsii în cazul tratamentului asociat.

În cazul administrării concomitente de valproat şi medicamente

care se leagă în proporţie mare de

proteinele plasmatice (acid acetilsalicilic) poate creşte concentraţia plasmatică de acid valproic liber.

În cazul utilizării concomitente a anticoagulantelor dependente de vitamina K, este necesară

monitorizarea atentă a timpului de protrombină.

În cazul administrării concomitente de cimetidină sau eritromicină, concentraţiile plasmatice ale

acidului valproic pot fi crescute (ca rezultat al diminuării metabolizării hepatice).

În cazul administrării concomitente cu carbapenemi (cum sunt panipenem, meropenem, imipenem

etc.), a fost raportată scăderea concentraţiei plasmatice a acidului valproic, conducând la scăderea cu

60-100%, după două zile, a concentraţiei plasmatice a acidului valproic, asociată uneori cu convulsii.

Din cauza debutului rapid şi a gradului scăderii, trebuie evitată administrarea concomitentă de

carbapenemi la pacienţii stabili sub tratamentul cu acid valproic (vezi pct. 4.4). Dacă nu poate fi evitat

tratamentul cu aceste antibiotice, trebuie monitorizată atent concentraţia plasmatică a acidului

valproic.

Rifampicina poate să determine scăderea concentraţiei plasmatice a acidului valproic, ceea ce duce la

absenţa efectului terapeutic. Ca urmare, în cazul administrării concomitente cu rifampicină, poate fi

necesară ajustarea dozelor de valproat.

Inhibitorii de protează, cum sunt lopinavir, ritonavir, pot scădea concentraţia plasmatică a acidului

valproic atunci când se administrează concomitent.

Colestiramina poate duce la o scădere a concentraţiei plasmatice a valproatului atunci când se

administrează concomitent.

Alte interacţiuni

Administrarea concomitentă de valproat şi topiramat sau acetazolamidă, a fost asociată cu

encefalopatie şi/sau hiperamoniemie. Pacienţii trataţi cu aceste două medicamente trebuie monitorizaţi

atent pentru apariţia semnelor şi simptomelor de encefalopatie hiperamonemică.

Administrarea concomitentă de valproat şi quetiapină poate creşte riscul de neutropenie/leucopenie.

De regulă, valproatul nu are efect inductor enzimatic, în consecinţă nu reduce eficacitatea

medicamentelor estro-progestative la femeile care utilizează contracepţie hormonală.

4.6

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Depakine 200 mg nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă

şi gravide, cu excepţia cazului în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate. Femeile

aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului. La

femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înaintea

concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este posibil.

Riscul pentru sarcină legat de expunerea la valproat

La animale: a fost demonstrat efectul teratogen la şoarece, şobolan şi iepure.

Administrarea valproatului atât în monoterapie, cât şi în politerapie, este asociată cu rezultate

anormale cu privire la evoluţia sarcinii. Datele disponibile sugerează că politerapia antiepileptică care

include valproat este asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale, comparativ cu

monoterapia cu valproat.

Malformaţii congenitale

Datele obţinute dintr-o meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) au evidenţiat faptul că

10,73% dintre copiii femeilor cu epilepsie, expuse la valproat administrat în monoterapie în timpul

sarcinii, au avut malformaţii congenitale (IÎ 95%: 8,16 - 13,29). Acesta este un risc de malformaţii

majore mai mare decât cel observat la populaţia generală, la care riscul este de aproximativ 2-3%.

Riscul este dependent de doză, dar nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc.

Datele disponibile arată o incidenţă crescută a malformaţiilor minore şi majore. Cele mai frecvente

tipuri de malformaţii includ defecte de tub neural, dismorfism facial, cheilopalatoschizis,

craniostenoză, malformaţii cardiace, renale şi urogenitale, malformaţii ale membrelor (inclusiv aplazie

bilaterală a radiusului) şi multiple anomalii care implică diferite sisteme ale organismului.

Tulburări de dezvoltare

Datele au arătat că expunerea

in utero

la valproat poate avea reacţii adverse asupra dezvoltării mintale

şi fizice a copiilor expuşi. Riscul pare să fie dependent de doză, dar din datele disponibile nu poate fi

stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc. Perioada gestaţională exactă în care există riscul de

apariţie a acestor reacţii este incertă şi nu se poate exclude posibilitatea unui risc pe întreaga durată a

sarcinii.

Studiile efectuate la copii preşcolari care au fost expuşi

in utero

la valproat au arătat că până la

30-40% dintre aceştia au prezentat întârzieri ale dezvoltării timpurii, cum sunt întârzieri în vorbire şi

mers, capacitate intelectuală redusă, abilităţi lingvistice deficitare (vorbire şi înţelegere) şi probleme cu

memoria.

Coeficientul de inteligenţă (IQ) determinat la copiii şcolari (6 ani), cu antecedente de expunere

in

utero

la valproat, a fost în medie cu 7-10 puncte mai mic decât cel al copiilor expuşi la alte

medicamente antiepileptice. Cu toate că rolul factorilor asociaţi nu poate fi exclus, există dovezi că

riscul de afectare a capacităţii intelectuale la copiii expuşi la valproat poate să nu fie dependent de IQ-

ul matern.

Există date limitate cu privire la rezultatele pe termen lung.

Datele disponibile arată că la copiii expuşi

in utero

la valproat există un risc mai mare de apariţie a

tulburărilor din sfera autismului (risc aproximativ de trei ori mai mare) şi a autismului infantil (risc

aproximativ de cinci ori mai mare), comparativ cu populaţia generală din studiu.

Date limitate sugerează că la copiii expuşi

in utero

la valproat există o probabilitate mai mare de a

dezvolta simptome de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD).

Copii de sex feminin, adolescente şi femei aflate la vârsta fertilă (vezi mai sus şi pct. 4.4)

Dacă o femeie intenţionează să rămână gravidă

În timpul sarcinii, convulsiile tonico-clonice materne şi

status epilepticus

cu hipoxie pot

determina un risc deosebit de deces pentru mamă şi făt.

La femeile care intenţionează să rămână gravide sau care sunt gravide, trebuie reevaluată terapia

cu valproat.

La femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca,

înaintea concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este

posibil.

Terapia cu valproat nu trebuie întreruptă fără o reevaluare a beneficiilor şi riscurilor tratamentului cu

valproat pentru pacientă, de către un medic cu experienţă în tratamentul epilepsiei sau al tulburării

bipolare. Dacă, pe baza unei evaluări atente a riscurilor şi beneficiilor, tratamentul cu valproat este

continuat în timpul sarcinii, se recomandă să:

Se utilizeze doza minimă eficace şi să se divizeze doza zilnică de valproat în mai multe doze

mici, care să fie administrate pe parcursul zilei. Poate fi de preferat utilizarea unei forme

farmaceutice cu eliberare prelungită, în locul altor forme farmaceutice, pentru a evita atingerea

unor valori mari ale concentraţiei plasmatice maxime.

Administrarea suplimentară de acid folic înainte de sarcină poate scădea riscul de defecte de tub

neural, comun tuturor sarcinilor. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu sugerează faptul că

acesta previne apariţia defectelor sau malformaţiilor congenitale, provocate de expunerea la

valproat.

Se instituie o monitorizare prenatală specializată, pentru a detecta posibila apariţie a defectelor

de tub neural sau a altor malformaţii.

Riscul pentru nou-născut

Au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom hemoragic la nou-născuţii ale căror mame au

utilizat valproat în timpul sarcinii. Acest sindrom hemoragic este corelat cu trombocitopenie,

hipofibrinogenemie şi/sau cu scădere a valorilor altor factori ai coagulării. De asemenea, a fost

raportată afibrinogenemie, care poate fi letală. Cu toate acestea, acest sindrom trebuie diferenţiat

de scăderea factorilor coagulării dependenţi de vitamina K, indusă de fenobarbital şi inductorii

enzimatici. Prin urmare, la nou-născuţi trebuie investigate numărul trombocitelor,

fibrinogenemia, coagulograma şi factorii coagulării.

Au fost raportate cazuri de hipoglicemie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în

timpul trimestrului al treilea de sarcină.

Au fost raportate cazuri de hipotiroidie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în

timpul sarcinii.

Poate apărea sindrom de sevraj (cu manifestări cum sunt, în special, agitaţie, iritabilitate,

hiperexcitabilitate, nervozitate, hiperkinezie, tulburări ale tonusului, tremor, convulsii şi

tulburări de hrănire) la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul ultimului

trimestru de sarcină.

Alăptarea

La om, valproatul se excretă în lapte, în care atinge o concentraţie cuprinsă între 1% şi 10% din

concentraţia plasmatică maternă. Au fost evidenţiate tulburări hematologice la nou-născuţii/sugarii

alăptaţi de femei tratate (vezi pct. 4.8).

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe temporar/opri tratamentul cu

Depakine 200 mg având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru

femeie.

Fertilitatea

La femeile care utilizează valproat s-a raportat apariţia ameno

reei, ovarelor polichistice şi creşterea

concentraţiilor plasmatice de testosteron (vezi pct. 4.8). De asemenea, administrarea valproatului poate

afecta fertilitatea la bărbaţi (vezi pct. 4.8). Rapoartele de caz indică faptul că afectarea fertilităţii este

reversibilă după întreruperea tratamentului.

4.7

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacientul trebuie avertizat cu privire la

riscul de apariţie a somnolenţei

, în special în cazul

politerapiei anticonvulsivante sau asocierii cu benzodiazepine (vezi pct. 4.5).

4.8

Reacţii adverse

Frecvenţele reacţiilor adverse sunt definite utilizând următoarea convenţie MedDRA: foarte frecvente

(≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi

<1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele

disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea

descrescătoare a gravităţii.

Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice (vezi pct. 4.6)

Malformaţii congenitale şi tulburări de dezvoltare (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente:

Anemie, trombocitopenie (vezi pct. 4.4).

Mai puţin frecvente:

Pancitopenie, leucopenie.

Rare:

Insuficienţă medulară osoasă, incluzând aplazie eritrocitară pură, agranulocitoză, anemie

microcitară, macrocitoză.

Investigaţii diagnostice

Rare:

Scăderea valorilor factorilor coagulării (cel puţin a unuia), rezultate anormale la testele de

coagulare (cum sunt prelungirea timpului de protrombină, prelungirea timpului de activare

parţială a tromboplastinei (aPTT), prelungirea timpului de trombină, creşterea valorii INR

(International Normalized Ratio)) (vezi pct. 4.4 şi 4.6), deficit de biotină/deficit de

biotinidază.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Tremor.

Frecvente:

Tulburări extrapiramidale, stupor*, somnolenţă, convulsii*, afectarea memoriei, cefalee,

nistagmus, ameţeală.

Mai puţin frecvente:

Comă*, encefalopatie*, letargie* (vezi mai jos), parkinsonism reversibil, ataxie, parestezii.

Rare

Demenţă reversibilă, asociată cu atrofie cerebrală reversibilă,

tulburări cognitive.

*Stupor şi letargie, care determină, uneori, comă tranzitorie (encefalopatie); acestea au fost izolate sau

au fost asociate cu o creştere a incidenţei convulsiilor în timpul tratamentului şi au scăzut la

întreruperea tratamentului sau reducerea dozelor. Aceste cazuri au apărut, în special, în timpul

tratamentului asociat (în special cu fenobarbital sau topiramat) sau după o creştere bruscă a dozelor de

valproat.

Sedare.

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente:

Surditate.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente:

Efuziune pleurală.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente:

Greaţă.

Frecvente:

Vărsături, tulburări gingivale (în principal, hiperplazie gingivală), stomatită, durere

abdominală superioară, diaree apar frecvent la unii pacienţi la începutul tratamentului, dar de

obicei dispar după câteva zile, fără întreruperea tratamentului.

Mai puţin frecvente:

Pancreatită, uneori letală (vezi pct. 4.4).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente:

Insuficienţă renală.

Rare:

Enurezis, nefrită tubulointerstiţială, sindrom Fanconi reversibil, dar modul de acţiune nu este

clar încă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente:

Hipersensibilitate, alopecie tranzitorie şi/sau dependentă de doză, tulburări ale unghiilor și ale

patului unghial.

Mai puţin frecvente:

Angioedem, erupţii cutanate tranzitorii, modificări ale părului (cum sunt textură anormală,

schimbări de culoare, creştere anormală).

Rare:

Necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, sindrom de erupţie

cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente:

Scăderea densităţii osoase, osteopenie, osteoporoză şi fracturi la pacienţii cu tratament

prelungit cu Depakine 200 mg. Mecanismul prin care Depakine 200 mg afectează

metabolismul osos nu a fost identificat.

Rare:

Lupus eritematos sistemic (vezi pct. 4.4), rabdomioliză (vezi pct. 4.4).

Tulburări endocrine

Mai puţin frecvente:

Sindrom de secreţie inadecvată a ADH (SIADH), hiperandrogenism (care include semne

clinice cum sunt: hirsutism, virilism, acnee, alopecie de tip masculin şi/sau semne paraclinice

cum sunt: valori crescute ale hormonilor androgeni).

Rare:

Hipotiroidie (vezi pct. 4.6).

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente:

Hiponatremie, creştere în greutate*.

*Creşterea în greutate trebuie supravegheată cu atenţie, deoarece este un factor pentru apariţia

sindromului de ovar polichistic (vezi pct. 4.4).

Rare:

Hiperamoniemie* (vezi pct. 4.4), obezitate.

*Pot să apară cazuri de hiperamoniemie izolată şi moderată, fără modificarea testelor funcţionale

hepatice şi care nu necesită întreruperea tratamentului. De asemenea, a fost raportată hiperamoniemie

asociată cu simptome neurologice. În astfel de cazuri, trebuie luate în considerare investigaţii

suplimentare (vezi pct. 4.4).

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Rare:

Sindrom mielodisplazic.

Tulburări vasculare

Frecvente:

Hemoragii (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Mai puţin frecvente:

Vasculită.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente:

Hipotermie, edem periferic non-sever.

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Leziuni hepatice (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente:

Dismenoree.

Mai puţin frecvente:

Amenoree.

Rare:

Infertilitate masculină, ovare polichistice.

Tulburări psihice

Frecvente:

Stare confuzională, halucinaţii, agresivitate*, agitaţie*, afectarea atenţiei*.

Rare:

Comportament anormal*, hiperactivitate psihomotorie*, tulburări ale capacităţii de învăţare*.

*Aceste reacţii adverse au fost observate, în special, la copii şi adolescenţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9

Supradozaj

Simptomatologie

Semnele clinice ale supradozajului acut masiv includ, de obicei, comă cu hipotonie musculară,

hiporeflexie, mioză, disfuncţii respiratorii, acidoză metabolică. hipotensiune arterială şi colaps/şoc

circulator.

Au survenit decese în urma supradozajului masiv dar, de obicei, evoluţia este favorabilă.

Cu toate acestea, simptomele pot fi variabile şi au fost raportate convulsii în prezenţa unor concentraţii

plasmatice foarte mari. Au fost raportate cazuri de hipertensiune intracraniană, corelate cu edem

cerebral.

În caz de supradozaj, prezenţa conţinutului de sodiu în formulările cu valproat poate conduce la

hipernatremie.

Abordare terapeutică

Tratamentul supradozajului efectuat în spital trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor

vitale: lavajul gastric, poate fi util în primele 10-12 ore după ingestie, monitorizarea cardiacă şi

respiratorie.

Naloxona a fost utilizată cu succes în câteva cazuri izolate. În caz de supradozaj masiv au fost utilizate

cu succes hemodializa şi hemoperfuzia.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de acizi graşi, acid valproic şi săruri, codul ATC:

N03AG01.

Valproatul de sodiu îşi exercită acţiunea, în principal, asupra sistemului nervos central.

Aceste proprietăţi anticonvulsivante se exercită asupra unor tipuri foarte variate de crize convulsive la

animal şi de epilepsie la om.

Studiile experimentale şi clinice cu valproat sugerează două tipuri de acţiuni anticonvulsivante.

Prima este un efect farmacologic direct, corelat cu concentraţiile valproatului în plasmă şi creier.

A doua este aparent indirectă şi, foarte probabil, corelată cu metaboliţii valproatului de sodiu, care

persistă în creier, cu modificările neurotransmiţătorilor sau cu efecte membranare directe. Ipoteza

admisă în general este cea a acidului gama-aminobutiric (GABA), a cărui concentraţie creşte după

administrarea de valproat de sodiu.

Valproatul de sodiu reduce durata fazelor intermediare ale somnului, cu creşterea concomitentă a

somnului cu unde lente.

5.2

Proprietăţi farmacocinetice

Diferite studii farmacocinetice efectuate cu valproat au arătat că:

după administrarea orală biodisponibilitatea valproatului de sodiu este de aproximativ 100%;

volumul aparent de distribuţie este limitat la sânge şi la lichidul extracelular, cu schimburi rapide.

Valproatul difuzează în LCR şi în creier;

timpul de înjumătăţire plasmatică este de 15-17 ore;

eficacitatea terapeutică necesită o concentraţie plasmatică minimă de 40-50 mg valproat de sodiu/l,

cu un interval larg, între 40 şi 100 mg valproat de sodiu/l. Dacă sunt necesare concentraţii plasmatice

superioare, beneficiile acestora trebuie evaluate în raport cu riscul apariţiei reacţiilor adverse, în

special al celor dependente de doză. În orice caz, concentraţiile persistente de peste 150 mg valproat

de sodiu/l necesită reducerea dozelor;

după administrarea orală, concentraţia constantă este atinsă în 3 până la 4 zile;

valproatul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mare. Legarea este dependentă de doză şi

saturabilă;

eliminarea valproatului de sodiu se face în principal pe cale urinară, după metabolizare prin

glucuronoconjugare şi beta-oxidare;

molecula de valproat este dializabilă, dar hemodializa elimină doar fracţia liberă a valproatului

sanguin (aproximativ 10%).

Valproatul nu este inductor al enzimelor sistemului metabolic al citocromului P

: spre deosebire de

majoritatea celorlaltor antiepileptice, valproatul nu accelerează propria metabolizare şi nici pe cea a

altor substanţe, cum sunt estroprogestativele şi antivitaminele K.

5.3

Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile date.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1

Lista excipienţilor

Nucleu

Povidonă K90

Silicat de calciu

Talc

Stearat de magneziu

Film

Strat protector

Polividonă K30

Macrogol 400

Amidon de porumb

Talc

Dioxid de titan (E171)

Strat gastrorezistent

Acetoftalat de celuloză

Dietilftalat

6.2

Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3

Perioada de valabilitate

3 ani

6.4

Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5

Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon din polipropilenă conţinând 40 comprimate gastrorezistente.

6.6

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

sanofi-aventis France

82, avenue Raspail

94250 Gentilly

Franţa

8.

NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8141/2006/01

9.

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2006

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.

Similar products

Search alerts related to this product

View documents history

Share this information