Butorfanol tartrat solutie injectabila 0,2%

Šalis: Moldova

kalba: rumunų

Šaltinis: AMDM (Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale)

Veiklioji medžiaga:

Butorphanolum

Prieinama:

Stirolbiofarm SRL

ATC kodas:

N02AF01

INN (Tarptautinis Pavadinimas):

Butorphanolum

Dozė:

0,2%

Vaisto forma:

solutie injectabila

Vienetai pakuotėje:

N5

Recepto tipas:

Cu reteta

Pagaminta:

Stirolbiofarm SRL

Leidimo data:

2014-05-28

Pakuotės lapelis

 
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova 
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE 

BUTORFANOL TARTRAT 
SOLUŢIE INJECTABILĂ 

DENUMIREA COMERCIALĂ 
Butorfanol tartrat 

DCI-UL SUBSTANŢEI ACTIVE 
Butorphanolum  

COMPOZIŢIA  
1 ml soluţie injectabilă conţine: 
_substanţe active:_ tartrat de butorfanol 2 mg; 
_excipienţi: _acid citric monohidrat, citrat de sodiu anhidru, clorură de sodiu, apă pentru 
injecţii. 

FORMA  FARMACEUTICĂ 
Soluţie injectabilă 

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI 
Soluţie incoloră transparentă. 

GRUPA  FARMACOTERAPEUTICĂ  ŞI CODUL ATC 
Analgezice opioide, derivaţi de morfinan, N02AF01. 

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE 
_PROPRIETĂŢI FARMACODINAMICE _
Butorfanol este un analgezic opioid, acţionează ca agonist al receptorilor κ-opioizi şi ca 
agonist/antagonist  mixt  al  receptorilor  µ-opioizi,  modificând  percepţia  senzaţiilor 
dureroase la nivelul sistemului nervos central. 
Tartratul  de  butorfanol  posedă  acţiune  antagonistă  faţă  de  opioizi,  care  este 
aproximativ  echivalentă  cu  acţiunea  nalorfinei,  de  30  de  ori  depăşeşte  acţiunea 
pentazocinei  şi  constituie  1/40  din  acţiunea  naloxonei.  Privitor  la  inhibiția  respiraţiei 
administrarea  intravenoasă  de  2  mg  de  butorfanol  poate  fi  comparată  cu  acţiunea  a 
10 mg morfină; la administrarea de 4 mg butorfanol nu a fost înregistrată potenţarea 
acestui  efect,  deşi  durata  acţiunii  depinde  de  doza  administrată.  Inhibiția  funcţiei 
respiratorii, care este cauzată de butorfanol, este
înlăturată de naloxonă. 
Butorfanolul, ca şi alţi agonişti/antagonişti micşti cu afinitate înaltă faţă de receptorii 
κ, în unele cazuri poate determina efecte psihomimetice
neplăcute.�