Republica Moldova - română - AMDM (Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale)
25-11-2014
22-12-2014
Certificat de înregistrare a medicamentului – nr. 21252 din 25.11.2014
Anexa 1
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
DEXAROM
soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă
DENUMIREA COMERCIALĂ
Dexarom
DCI-UL substanţei active
Dexketoprofenum
COMPOZIŢIA
1 fiolă conţine:
substanţa activă: dexketoprofen 50 mg (sub formă de dexketoprofen trometamol)
excipienţi: alcool etilic 96%, clorură de sodiu, hidroxid de sodiu (sub forma de solutie
1M) până la pH = 7,4 ± 0,1, apa pentru injec
ii până la 2,00 ml.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluţie limpede, incoloră.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE17.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Dexketoprofen
trometamol
este
sarea
trometamină
acidului
S-(+)-2-(3-
benzoilfenil) propionic, un medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din
clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de
reducerea sintezei de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei (COX-1 şi
COX-2), astfel este inhibată transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici,
PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de
asemenea, prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea
sintezei prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt
kininele, determinând o acţiune indirectă, care se adaugă acţiunii directe.
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate
analgezică eficientă a dexketoprofenului trometamol.
În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim
înregistrându-se
primele
minute.
Durata
efectului
analgezic
după
administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de obicei, până la 8 ore.
Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că
dexketoprofen trometamol utilizat în combinaţie cu opioizii a redus semnificativ
necesitatea de opioide.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, după administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol, concentraţia
maximă se atinge la 20 de minute (între 10 şi 45 min). Pentru doze unice de 25 mg
până la 50 mg aria de sub curbă (ASC) s-a dovedit a fi proporţională cu doza, după
administrarea intramusculară şi intravenoasă.
Distribuţie
Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent de
distribuţie este de 0,25 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie este de
aproximativ 0.35 ore şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare constituie 1 -
2,7 ore.
Metabolizare
Calea de eliminare principală pentru dexketoprofen este glucuronoconjugarea, urmată
de excreţia renală.
După administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este
detectat în urină, demonstrând că la om nu apare o conversie la enantiomerul R-(-).
La vârstnici ( vârsta 65 ani şi mai mult), timpul mediu de înjumătăţire creşte după
doze unice şi repetate (cu până la 48%), iar clearance-ul total aparent scade.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată până la severă, în
cazul în care administrarea orală nu este indicată, de exemplu durerile postoperatorii,
în colica renală şi în lombalgii.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Luaţi
întotdeauna
Dexarom
mg/2ml
exact
aşa
spus
medicul
dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Medicul dumneavoastră vă va spune care este doza de Dexarom 50 mg/2ml de care
aveţi nevoie, în funcţie de tipul, severitatea şi durata simptomelor dumneavoastră.
Doza recomandată, în general, este de 1 fiolă (50 mg) de Dexarom 50 mg/2ml la
fiecare 8-12 ore. La nevoie, injecţia poate fi repetată doar după 6 ore. În orice caz, nu
depăşiţi doza zilnică totală de 150 mg de Dexarom 50 mg/2ml (3 fiole).
Utilizaţi tratamentul injectabil doar în perioada acută (adică nu mai mult de două zile).
Treceţi pe un analgezic administrat pe cale orală când este posibil.
Vârstnicii cu afectarea funcţiei renale şi pacienţii cu probleme renale sau hepatice nu
trebuie să depăşească o doză zilnică totală de 50 mg de Dexarom 50 mg/2ml (1 fiolă).
Mod de administrare:
Dexarom 50 mg/2ml poate fi administrat intramuscular sau pe cale intravenoasă.
În cazul administrării intramusculare a Dexarom 50 mg/2ml, soluţia trebuie injectată
imediat după aspirarea din fiola colorată, prin injectare lentă intramuscular profund.
Soluţia trebuie utilizată doar dacă este limpede şi incoloră.
Administrare intravenoasă:
Perfuzie intravenoasă: conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexarom 50 mg/2ml trebuie
diluat într-un volum de 30-100 ml ser fiziologic, soluţie de glucoză 5% sau soluţie
Ringer lactat. Soluţia diluată trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă lentă, cu
durată între 10 şi 30 de minute. Soluţia trebuie protejată întotdeauna de lumină.
Bolus intravenos: dacă este necesar, conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexarom 50
mg/2ml poate fi administrat sub forma unui bolus intravenos lent cu durată de minim
15 secunde.
Instrucţiuni privind manipularea produsului
În cazul administrării Dexarom 50 mg/2ml ca bolus intravenos, soluţia trebuie
injectată imediat după aspirarea ei din fiola colorată.
Pentru
administrare
perfuzie
intravenoasă,
soluţia
trebuie
diluată
condiţii
aseptice şi protejată de lumină.
Înainte de administrare, soluţia trebuie verificată vizual pentru a se asigura că este
limpede şi incoloră: nu trebuie utilizată în cazul observării de particule. Trebuie
utilizată doar soluţia limpede şi incoloră.
REACŢII ADVERSE
Ca toate medicamentele, Dexarom 50 mg/2ml poate provoca reacţii adverse, cu toate
că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse posibile sunt enumerate mai jos în funcţie de frecvenţa apariţiei lor.
Acest tabel vă indică la câţi pacienţi pot apărea aceste reacţii adverse:
Frecvente
apar la mai mult de 1 din 100 de persoane şi la mai puţin de 1
din 10 persoane
Mai puţin
frecvente
apar la mai mult de 1 din 1000 de persoane şi la mai puţin de 1
din 100 persoane
Rare
apar la mai mult de 1 din 10000 de persoane şi la mai puţin de
1 din 1000 persoane
Foarte rare
apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane, incluzând cazuri
izolate
Reacţii adverse frecvente:
Greaţă şi/sau vărsături, durere la locul de injectare, reacţii la locul de injectare, de
exemplu inflamaţie, echimoze sau hemoragie.
Reacţii adverse mai puţin frecvente:
Vărsături cu sânge, tensiune arterială scăzută, febră, vedere înceţoşată, ameţeli,
somnolenţă,
tulburări
somn,
dureri
cap,
anemie,
durere
abdominală,
constipaţie, probleme digestive, diaree, uscăciunea gurii, înroşirea feţei, erupţie pe
piele, dermatită, mâncărimi, transpiraţie abundentă, oboseală, durere, senzaţie de
rece.
Reacţii adverse rare:
Boală ulceroasă, hemoragie sau perforaţie ca urmare a ulcerului, tensiune arterială
crescută, leşin, respiraţie prea lentă, inflamaţia unei vene superficiale ca urmare a
unui cheag de sânge (tromboflebită superficială), pauze cardiace izolate (extrasistole),
ritm rapid al inimii (tahicardie), edem periferic, edem laringeal, senzaţii anormale,
senzaţie de febră şi frisoane, ţiuit în urechi (tinitus), urticarie, colorarea în galben a
pielii
albului
ochilor
(icter),
acnee,
durere
spate,
durere
renală,
urinare
frecventă, tulburări menstruale, probleme prostatice, rigiditate musculară, rigiditate
articulară, crampe musculare, teste hepatice anormale (teste de sânge), creşterea
nivelului de zahăr în sânge (hiperglicemie), scăderea nivelului de zahăr în sânge
(hipoglicemie),
creşterea
concentraţiei
grăsimi
trigliceride
sânge
(hipertrigliceridemie),
corpi
cetonici
urină
(cetonurie),
proteine
urină
(proteinurie), leziuni celulare hepatice (hepatită), insuficienţă renală acută.
Foarte rare:
Reacţie anafilactică (reacţie de hipersensibilitate care poate duce de asemenea la
colaps), ulceraţie a pielii, gurii, ochilor şi zonelor genitale (sindroamele Stevens
Johnson
Lyell),
umflarea
feţei
umflarea
buzelor
gâtului
(angioedem),
dificultăţi
respiratorii
cauza
contracţiei
muşchilor
jurul
căilor
aeriene
(bronhospasm),
lipsă
aer,
pancreatită,
reacţii
sensibilitate
pielii
hipersensibilitate a pielii la lumină, afectare renală, număr scăzut de globule albe
(neutropenie), scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie).
Informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă observaţi vreo reacţie adversă
gastrică/intestinală la începerea tratamentului (de exemplu, durere de stomac, arsuri
la stomac sau hemoragie), dacă aţi suferit anterior de vreo reacţie adversă din cauza
utilizării pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare şi mai ales dacă sunteţi
vârstnic.
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv (tulburări
ale sistemului imunitar care afectează ţesutul conjunctiv), medicamentele
antiinflamatoare pot rareori provoca febră, dureri de cap şi rigiditate a cefei.
CONTRAINDICAŢII
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu
trebuie administrat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la dexketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau
la oricare dintre excipienţii medicamentului;
- pacienţi la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic şi alte
antiinflamatoare nesteroide) declanşează crize astmatice, spasm bronşic, rinita acută
sau provoacă polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic;
- pacienţi care au sau cu suspiciune de boală ulceroasă/hemoragie activă sau cu
antecedente de boală ulceroasă/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade
distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită) sau dispepsie cronică;
- pacienţi cu hemoragie gastro-intestinală sau altă sângerare activă sau tulburare de
coagulare;
- pacienţi cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legată de
tratament anterior cu AINS;
- pacienţi care suferă de boala Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu antecedente de astm bronşic;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu afecţiuni renale moderate spre severe (clearance-ul creatininei < 50
ml/min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 - 15);
- pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare;
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6).
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
contraindicat pentru administrare neuroaxială (intratecal sau epidural) din cauza
conţinutului său în alcool etilic.
SUPRADOZAJ
Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au
determinat tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale)
neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare, cefalee).
În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat
tratamentul simptomatic, în conformitate cu starea clinică a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabil/ concentrat
pentru soluţie perfuzabilă la copii şi adolescenţi.
Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de Dexarom concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2, trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficiente
pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor.
S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală, care
pot fi fatale, în cazul tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau
fără simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastro-intestinale
grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastro-intestinale la pacienţii care
primesc Dexarom, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu
creşterea dozei de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost
complicat cu hemoragie sau perforaţie şi la vârstnici.
Vârstnici: vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în
special hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi fatale. Aceşti pacienţi
trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-
intestinală
(colită
ulcerativă,
boală
Crohn),
deoarece
aceste
afecţiuni
exacerbate.
Ca în cazul tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau
boală ulceroasă pentru a garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului
cu dexketoprofen trometamol. Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de
boală gastro-intestinală trebuie monitorizaţi pentru tulburări digestive, în special
hemoragii gastro-intestinale.
Pentru
aceşti
pacienţi,
trebuie
luat
considerare
tratamentul
combinat
medicamente protectoare (de ex. misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) şi,
de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de aspirină sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-
intestinal.
Pacienţii cu istoric de fenomene toxice gastro-intestinale, în special vârstnici, trebuie
să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastro-
intestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii care primesc medicaţii concomitente care pot
determina creşterea riscului de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu
administrare pe cale orală, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai
recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum aspirina.
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară şi pot prelungi timpul de
sângerare
prin
inhibarea
sintezei
prostaglandine.
Utilizarea
concomitentă
dexketoprofen trometamol şi de doze profilactice de heparină cu greutate moleculară
mică în perioada postoperatorie a fost evaluată în studii clinice controlate şi nu s-au
înregistrat efecte asupra parametrilor coagulării. Cu toate acestea, pacienţii care
primesc terapie care interferă cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte cumarinice
sau heparine, trebuie monitorizaţi cu atenţie dacă se administrează dexketoprofen
trometamol.
Sunt necesare recomandări şi monitorizare adecvată la pacienţii cu antecedente de
hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă congestivă uşoară spre moderată, deoarece
s-a raportat apariţia retenţiei de lichide şi edemului în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Datele epidemiologice şi din studiile clinice sugerează faptul că utilizarea anumitor
AINS (mai ales la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi
asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente trombotice (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente pentru a exclude
acest risc în cazul dexketoprofenului trometamol.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă,
boală
cardiacă
ischemică
diagnosticată,
boală
arterială
periferică
şi/sau
boală
cerebrovasculară trebuie trataţi cu dexketoprofen trometamol doar după o analiză
atentă. O analiză similară trebuie făcută înainte de iniţierea tratamentului de lungă
durată la pacienţii cu factori de risc pentru boala cardiovasculară (de exemplu
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv
dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică, în
asociere cu utilizarea de AINS. Aparent, pacienţii prezintă riscul maxim de apariţie a
acestor reacţii precoce în cursul tratamentului: debutul reacţiei producându-se în
majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea Dexarom
trebuie întreruptă în cazul primei apariţii a erupţiei cutanate, leziunilor de mucoasă
sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Ca în cazul tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Ca
şi în cazul altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii
adverse
nivelul
aparatului
renal,
care
duce
glomerulonefrită,
nefrită
interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută. Ca
şi în cazul altor AINS, poate provoca creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri
hepatici şi, de asemenea, să determine creşteri semnificative ale SGOT şi SGPT. În
cazul unei creşteri semnificative a acestor parametrii, tratamentul trebuie întrerupt.
Este necesară precauţie la pacienţii cu alterare a funcţiei hepatice şi/sau renale,
precum şi la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă
cardiacă. La aceşti pacienţi, utilizarea de AINS poate duce la deteriorarea funcţiei
renale, la retenţie de lichide şi la edem. Este necesară, de asemenea, precauţie la
pacienţii
care
primesc
tratament
diuretic
care
poate
instala
hipovolemie,
deoarece
există
risc
crescut
nefrotoxicitate.
Este
necesară
precauţie specială la pacienţii cu antecedente de boală cardiacă, mai ales la cei cu
episoade anterioare de insuficienţă cardiacă, deoarece există un risc crescut de
declanşare a insuficienţei cardiace.
Pacienţii
vârstnici
sunt
predispuşi
sufere
urmare
funcţiei
renale,
cardiovasculare sau hepatice alterate.
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie
administrat cu precauţie la pacienţii care suferă de tulburări hematopoetice, lupus
eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv.
Ca şi alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecţioase. În cazuri
izolate s-a descris o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu
utilizarea de AINS. De aceea, pacientului i se recomandă să consulte imediat un medic
dacă în timpul tratamentului apar sau se agravează semnele unei infecţii bacteriene.
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea de dexketoprofen trometamol poate afecta
fertilitatea femeilor şi nu este recomandată femeilor care încearcă să rămână gravide.
La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii
privind
infertilitatea,
trebuie
luată
considerare
întreruperea
administrării
dexketoprofen trometamol. Dexketoprofenul nu trebuie utilizat în primul şi al doilea
trimestru de sarcină decât dacă este strict necesar.
Fiecare fiolă de Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie
perfuzabilă conţine 200 mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin
per doză.
Nociv pentru cei care suferă de alcoolism.
A se ţine seama în cazul femeilor gravide şi care alăptează, la copii şi la categoriile de
pacienţi cu risc crescut cum ar fi cei cu boli hepatice sau epilepsie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este
de fapt “fără sodiu”.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de
a lua orice medicament
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Este posibil ca Dexarom 50 mg/2ml să afecteze într-o mică măsură capacitatea
dumneavoastră de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, din cauza posibilităţii de a
produce ameţeli sau somnolenţă ca reacţii adverse ale tratamentului. Dacă observaţi
astfel de efecte, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje până la dispariţia simptomelor.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat
recent sau intenţionaţi să luaţi orice alte medicamente (inclusiv picăturile oftalmice),
inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
PREZENTARE AMBALAJ
Soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă 50 mg/2 ml. Câte 2 ml în
fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreuna cu instruc
iunea pentru administrare se plasează în
cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra fiolele în ambalajul original pentru a fi ferit de lumină.
TERMEN DE VALABILITATE
4 ani.
După diluare în conformitate cu instrucţiunile date mai sus, s-a demonstrat că soluţia
diluată, dacă este protejată corespunzător de lumină, este stabilă timp de 24 de ore,
dacă se păstrează la temperatura camerei.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Noiembrie 2014
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
S.C. Rompharm Company S.R.L.România
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor 1А, Otopeni, 075100, România
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)
Certificat de înregistrare a medicamentului – nr. 21252 din 25.11.2014
Anexa 1
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
DEXAROM
soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă
DENUMIREA COMERCIALĂ
Dexarom
DCI-UL substanţei active
Dexketoprofenum
COMPOZIŢIA
1 fiolă conţine:
substanţa activă: dexketoprofen 50 mg (sub formă de dexketoprofen trometamol)
excipienţi: alcool etilic 96%, clorură de sodiu, hidroxid de sodiu (sub forma de solutie
1M) până la pH = 7,4 ± 0,1, apa pentru injecții până la 2,00 ml.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluţie limpede, incoloră.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE17.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Dexketoprofen
trometamol
este
sarea
trometamină
acidului
S-(+)-2-(3-
benzoilfenil) propionic, un medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din
clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de
reducerea sintezei de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei (COX-1 şi
COX-2), astfel este inhibată transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici,
PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de
asemenea, prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea
sintezei prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt
kininele, determinând o acţiune indirectă, care se adaugă acţiunii directe.
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate
analgezică eficientă a dexketoprofenului trometamol.
În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim
înregistrându-se
primele
minute.
Durata
efectului
analgezic
după
administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de obicei, până la 8 ore.
Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că
dexketoprofen trometamol utilizat în combinaţie cu opioizii a redus semnificativ
necesitatea de opioide.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, după administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol, concentraţia
maximă se atinge la 20 de minute (între 10 şi 45 min). Pentru doze unice de 25 mg
până la 50 mg aria de sub curbă (ASC) s-a dovedit a fi proporţională cu doza, după
administrarea intramusculară şi intravenoasă.
Distribuţie
Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent de
distribuţie este de 0,25 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie este de
aproximativ 0.35 ore şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare constituie 1 -
2,7 ore.
Metabolizare
Calea de eliminare principală pentru dexketoprofen este glucuronoconjugarea, urmată
de excreţia renală.
După administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este
detectat în urină, demonstrând că la om nu apare o conversie la enantiomerul R-(-).
La vârstnici ( vârsta 65 ani şi mai mult), timpul mediu de înjumătăţire creşte după
doze unice şi repetate (cu până la 48%), iar clearance-ul total aparent scade.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată până la severă, în
cazul în care administrarea orală nu este indicată, de exemplu durerile postoperatorii,
în colica renală şi în lombalgii.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Luaţi
întotdeauna
Dexarom
mg/2ml
exact
aşa
spus
medicul
dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Medicul dumneavoastră vă va spune care este doza de Dexarom 50 mg/2ml de care
aveţi nevoie, în funcţie de tipul, severitatea şi durata simptomelor dumneavoastră.
Doza recomandată, în general, este de 1 fiolă (50 mg) de Dexarom 50 mg/2ml la
fiecare 8-12 ore. La nevoie, injecţia poate fi repetată doar după 6 ore. În orice caz, nu
depăşiţi doza zilnică totală de 150 mg de Dexarom 50 mg/2ml (3 fiole).
Utilizaţi tratamentul injectabil doar în perioada acută (adică nu mai mult de două zile).
Treceţi pe un analgezic administrat pe cale orală când este posibil.
Vârstnicii cu afectarea funcţiei renale şi pacienţii cu probleme renale sau hepatice nu
trebuie să depăşească o doză zilnică totală de 50 mg de Dexarom 50 mg/2ml (1 fiolă).
Mod de administrare:
Dexarom 50 mg/2ml poate fi administrat intramuscular sau pe cale intravenoasă.
În cazul administrării intramusculare a Dexarom 50 mg/2ml, soluţia trebuie injectată
imediat după aspirarea din fiola colorată, prin injectare lentă intramuscular profund.
Soluţia trebuie utilizată doar dacă este limpede şi incoloră.
Administrare intravenoasă:
Perfuzie intravenoasă: conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexarom 50 mg/2ml trebuie
diluat într-un volum de 30-100 ml ser fiziologic, soluţie de glucoză 5% sau soluţie
Ringer lactat. Soluţia diluată trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă lentă, cu
durată între 10 şi 30 de minute. Soluţia trebuie protejată întotdeauna de lumină.
Bolus intravenos: dacă este necesar, conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexarom 50
mg/2ml poate fi administrat sub forma unui bolus intravenos lent cu durată de minim
15 secunde.
Instrucţiuni privind manipularea produsului
În cazul administrării Dexarom 50 mg/2ml ca bolus intravenos, soluţia trebuie
injectată imediat după aspirarea ei din fiola colorată.
Pentru
administrare
perfuzie
intravenoasă,
soluţia
trebuie
diluată
condiţii
aseptice şi protejată de lumină.
Înainte de administrare, soluţia trebuie verificată vizual pentru a se asigura că este
limpede şi incoloră: nu trebuie utilizată în cazul observării de particule. Trebuie
utilizată doar soluţia limpede şi incoloră.
REACŢII ADVERSE
Ca toate medicamentele, Dexarom 50 mg/2ml poate provoca reacţii adverse, cu toate
că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse posibile sunt enumerate mai jos în funcţie de frecvenţa apariţiei lor.
Acest tabel vă indică la câţi pacienţi pot apărea aceste reacţii adverse:
Frecvente
apar la mai mult de 1 din 100 de persoane şi la mai puţin de 1
din 10 persoane
Mai puţin
frecvente
apar la mai mult de 1 din 1000 de persoane şi la mai puţin de 1
din 100 persoane
Rare
apar la mai mult de 1 din 10000 de persoane şi la mai puţin de
1 din 1000 persoane
Foarte rare
apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane, incluzând cazuri
izolate
Reacţii adverse frecvente:
Greaţă şi/sau vărsături, durere la locul de injectare, reacţii la locul de injectare, de
exemplu inflamaţie, echimoze sau hemoragie.
Reacţii adverse mai puţin frecvente:
Vărsături cu sânge, tensiune arterială scăzută, febră, vedere înceţoşată, ameţeli,
somnolenţă,
tulburări
somn,
dureri
cap,
anemie,
durere
abdominală,
constipaţie, probleme digestive, diaree, uscăciunea gurii, înroşirea feţei, erupţie pe
piele, dermatită, mâncărimi, transpiraţie abundentă, oboseală, durere, senzaţie de
rece.
Reacţii adverse rare:
Boală ulceroasă, hemoragie sau perforaţie ca urmare a ulcerului, tensiune arterială
crescută, leşin, respiraţie prea lentă, inflamaţia unei vene superficiale ca urmare a
unui cheag de sânge (tromboflebită superficială), pauze cardiace izolate (extrasistole),
ritm rapid al inimii (tahicardie), edem periferic, edem laringeal, senzaţii anormale,
senzaţie de febră şi frisoane, ţiuit în urechi (tinitus), urticarie, colorarea în galben a
pielii
albului
ochilor
(icter),
acnee,
durere
spate,
durere
renală,
urinare
frecventă, tulburări menstruale, probleme prostatice, rigiditate musculară, rigiditate
articulară, crampe musculare, teste hepatice anormale (teste de sânge), creşterea
nivelului de zahăr în sânge (hiperglicemie), scăderea nivelului de zahăr în sânge
(hipoglicemie),
creşterea
concentraţiei
grăsimi
trigliceride
sânge
(hipertrigliceridemie),
corpi
cetonici
urină
(cetonurie),
proteine
urină
(proteinurie), leziuni celulare hepatice (hepatită), insuficienţă renală acută.
Foarte rare:
Reacţie anafilactică (reacţie de hipersensibilitate care poate duce de asemenea la
colaps), ulceraţie a pielii, gurii, ochilor şi zonelor genitale (sindroamele Stevens
Johnson
Lyell),
umflarea
feţei
umflarea
buzelor
gâtului
(angioedem),
dificultăţi
respiratorii
cauza
contracţiei
muşchilor
jurul
căilor
aeriene
(bronhospasm),
lipsă
aer,
pancreatită,
reacţii
sensibilitate
pielii
hipersensibilitate a pielii la lumină, afectare renală, număr scăzut de globule albe
(neutropenie), scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie).
Informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă observaţi vreo reacţie adversă
gastrică/intestinală la începerea tratamentului (de exemplu, durere de stomac, arsuri
la stomac sau hemoragie), dacă aţi suferit anterior de vreo reacţie adversă din cauza
utilizării pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare şi mai ales dacă sunteţi
vârstnic.
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv (tulburări
ale sistemului imunitar care afectează ţesutul conjunctiv), medicamentele
antiinflamatoare pot rareori provoca febră, dureri de cap şi rigiditate a cefei.
CONTRAINDICAŢII
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu
trebuie administrat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la dexketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau
la oricare dintre excipienţii medicamentului;
- pacienţi la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic şi alte
antiinflamatoare nesteroide) declanşează crize astmatice, spasm bronşic, rinita acută
sau provoacă polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic;
- pacienţi care au sau cu suspiciune de boală ulceroasă/hemoragie activă sau cu
antecedente de boală ulceroasă/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade
distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită) sau dispepsie cronică;
- pacienţi cu hemoragie gastro-intestinală sau altă sângerare activă sau tulburare de
coagulare;
- pacienţi cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legată de
tratament anterior cu AINS;
- pacienţi care suferă de boala Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu antecedente de astm bronşic;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu afecţiuni renale moderate spre severe (clearance-ul creatininei < 50
ml/min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 - 15);
- pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare;
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6).
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
contraindicat pentru administrare neuroaxială (intratecal sau epidural) din cauza
conţinutului său în alcool etilic.
SUPRADOZAJ
Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au
determinat tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale)
neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare, cefalee).
În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat
tratamentul simptomatic, în conformitate cu starea clinică a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabil/ concentrat
pentru soluţie perfuzabilă la copii şi adolescenţi.
Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de Dexarom concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2, trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficiente
pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor.
S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală, care
pot fi fatale, în cazul tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau
fără simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastro-intestinale
grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastro-intestinale la pacienţii care
primesc Dexarom, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu
creşterea dozei de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost
complicat cu hemoragie sau perforaţie şi la vârstnici.
Vârstnici: vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în
special hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi fatale. Aceşti pacienţi
trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-
intestinală
(colită
ulcerativă,
boală
Crohn),
deoarece
aceste
afecţiuni
exacerbate.
Ca în cazul tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau
boală ulceroasă pentru a garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului
cu dexketoprofen trometamol. Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de
boală gastro-intestinală trebuie monitorizaţi pentru tulburări digestive, în special
hemoragii gastro-intestinale.
Pentru
aceşti
pacienţi,
trebuie
luat
considerare
tratamentul
combinat
medicamente protectoare (de ex. misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) şi,
de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de aspirină sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-
intestinal.
Pacienţii cu istoric de fenomene toxice gastro-intestinale, în special vârstnici, trebuie
să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastro-
intestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii care primesc medicaţii concomitente care pot
determina creşterea riscului de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu
administrare pe cale orală, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai
recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum aspirina.
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară şi pot prelungi timpul de
sângerare
prin
inhibarea
sintezei
prostaglandine.
Utilizarea
concomitentă
dexketoprofen trometamol şi de doze profilactice de heparină cu greutate moleculară
mică în perioada postoperatorie a fost evaluată în studii clinice controlate şi nu s-au
înregistrat efecte asupra parametrilor coagulării. Cu toate acestea, pacienţii care
primesc terapie care interferă cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte cumarinice
sau heparine, trebuie monitorizaţi cu atenţie dacă se administrează dexketoprofen
trometamol.
Sunt necesare recomandări şi monitorizare adecvată la pacienţii cu antecedente de
hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă congestivă uşoară spre moderată, deoarece
s-a raportat apariţia retenţiei de lichide şi edemului în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Datele epidemiologice şi din studiile clinice sugerează faptul că utilizarea anumitor
AINS (mai ales la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi
asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente trombotice (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente pentru a exclude
acest risc în cazul dexketoprofenului trometamol.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă,
boală
cardiacă
ischemică
diagnosticată,
boală
arterială
periferică
şi/sau
boală
cerebrovasculară trebuie trataţi cu dexketoprofen trometamol doar după o analiză
atentă. O analiză similară trebuie făcută înainte de iniţierea tratamentului de lungă
durată la pacienţii cu factori de risc pentru boala cardiovasculară (de exemplu
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv
dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică, în
asociere cu utilizarea de AINS. Aparent, pacienţii prezintă riscul maxim de apariţie a
acestor reacţii precoce în cursul tratamentului: debutul reacţiei producându-se în
majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea Dexarom
trebuie întreruptă în cazul primei apariţii a erupţiei cutanate, leziunilor de mucoasă
sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Ca în cazul tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Ca
şi în cazul altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii
adverse
nivelul
aparatului
renal,
care
duce
glomerulonefrită,
nefrită
interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută. Ca
şi în cazul altor AINS, poate provoca creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri
hepatici şi, de asemenea, să determine creşteri semnificative ale SGOT şi SGPT. În
cazul unei creşteri semnificative a acestor parametrii, tratamentul trebuie întrerupt.
Este necesară precauţie la pacienţii cu alterare a funcţiei hepatice şi/sau renale,
precum şi la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă
cardiacă. La aceşti pacienţi, utilizarea de AINS poate duce la deteriorarea funcţiei
renale, la retenţie de lichide şi la edem. Este necesară, de asemenea, precauţie la
pacienţii
care
primesc
tratament
diuretic
care
poate
instala
hipovolemie,
deoarece
există
risc
crescut
nefrotoxicitate.
Este
necesară
precauţie specială la pacienţii cu antecedente de boală cardiacă, mai ales la cei cu
episoade anterioare de insuficienţă cardiacă, deoarece există un risc crescut de
declanşare a insuficienţei cardiace.
Pacienţii
vârstnici
sunt
predispuşi
sufere
urmare
funcţiei
renale,
cardiovasculare sau hepatice alterate.
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie
administrat cu precauţie la pacienţii care suferă de tulburări hematopoetice, lupus
eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv.
Ca şi alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecţioase. În cazuri
izolate s-a descris o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu
utilizarea de AINS. De aceea, pacientului i se recomandă să consulte imediat un medic
dacă în timpul tratamentului apar sau se agravează semnele unei infecţii bacteriene.
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea de dexketoprofen trometamol poate afecta
fertilitatea femeilor şi nu este recomandată femeilor care încearcă să rămână gravide.
La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii
privind
infertilitatea,
trebuie
luată
considerare
întreruperea
administrării
dexketoprofen trometamol. Dexketoprofenul nu trebuie utilizat în primul şi al doilea
trimestru de sarcină decât dacă este strict necesar.
Fiecare fiolă de Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie
perfuzabilă conţine 200 mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin
per doză.
Nociv pentru cei care suferă de alcoolism.
A se ţine seama în cazul femeilor gravide şi care alăptează, la copii şi la categoriile de
pacienţi cu risc crescut cum ar fi cei cu boli hepatice sau epilepsie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este
de fapt “fără sodiu”.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de
a lua orice medicament
Dexarom 50 mg/2ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Este posibil ca Dexarom 50 mg/2ml să afecteze într-o mică măsură capacitatea
dumneavoastră de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, din cauza posibilităţii de a
produce ameţeli sau somnolenţă ca reacţii adverse ale tratamentului. Dacă observaţi
astfel de efecte, nu conduceţi şi nu folosiţi utilaje până la dispariţia simptomelor.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat
recent sau intenţionaţi să luaţi orice alte medicamente (inclusiv picăturile oftalmice),
inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
PREZENTARE AMBALAJ
Soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă 50 mg/2 ml. Câte 2 ml în
fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreuna cu instrucțiunea pentru administrare se plasează în
cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra fiolele în ambalajul original pentru a fi ferit de lumină.
TERMEN DE VALABILITATE
4 ani.
După diluare în conformitate cu instrucţiunile date mai sus, s-a demonstrat că soluţia
diluată, dacă este protejată corespunzător de lumină, este stabilă timp de 24 de ore,
dacă se păstrează la temperatura camerei.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Noiembrie 2014
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
S.C. Rompharm Company S.R.L.România
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor 1А, Otopeni, 075100, România
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)