Ammonaps

Uniunea Europeană - română - EMA (European Medicines Agency)

Cumpara asta acum

Prospect Prospect (PIL)

16-07-2019

Ingredient activ:
Fenilbutirat de sodiu
Disponibil de la:
Immedica Pharma AB
Codul ATC:
A16AX03
INN (nume internaţional):
sodium phenylbutyrate
Grupul Terapeutică:
Alte medicamente pentru tractul digestiv și metabolism,
Zonă Terapeutică:
Ornitina Carbamoyltransferase Deficit De Boală, Citrulinemie, Carbamoil-Fosfat Sintetazei Am Boala Deficit
Indicații terapeutice:
Ammonaps este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul cronic al tulburărilor de ciclu ureic, incluzând deficiența de carbamil-fosfat-sintetază, ornitin-transcarbamilază orargininosuccinate sintetaza. Este indicat la toți pacienții cu debutul neonatal (deficit enzimatic complet, care prezintă în primele 28 de zile de viata). De asemenea, este indicat la pacienții cu debut tardiv al bolii(parțială deficiențe enzimatice, prezentarea după prima lună de viață) care au un istoric de encefalopatie hyperammonaemic.
Rezumat produs:
Revision: 19
Statutul autorizaţiei:
Autorizat
Numărul autorizaţiei:
EMEA/H/C/000219
Data de autorizare:
1999-12-07
Emea cod:
EMEA/H/C/000219

Documente în alte limbi

Prospect Prospect - bulgară

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - bulgară

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - bulgară

09-11-2009

Prospect Prospect - spaniolă

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - spaniolă

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - spaniolă

09-11-2009

Prospect Prospect - cehă

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - cehă

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - cehă

09-11-2009

Prospect Prospect - daneză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - daneză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - daneză

09-11-2009

Prospect Prospect - germană

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - germană

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - germană

09-11-2009

Prospect Prospect - estoniană

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - estoniană

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - estoniană

09-11-2009

Prospect Prospect - greacă

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - greacă

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - greacă

09-11-2009

Prospect Prospect - engleză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - engleză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - engleză

09-11-2009

Prospect Prospect - franceză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - franceză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - franceză

09-11-2009

Prospect Prospect - italiană

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - italiană

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - italiană

09-11-2009

Prospect Prospect - letonă

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - letonă

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - letonă

09-11-2009

Prospect Prospect - lituaniană

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - lituaniană

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - lituaniană

09-11-2009

Prospect Prospect - maghiară

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - maghiară

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - maghiară

09-11-2009

Prospect Prospect - malteză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - malteză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - malteză

09-11-2009

Prospect Prospect - olandeză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - olandeză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - olandeză

09-11-2009

Prospect Prospect - poloneză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - poloneză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - poloneză

09-11-2009

Prospect Prospect - portugheză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - portugheză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - portugheză

09-11-2009

Prospect Prospect - slovacă

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - slovacă

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - slovacă

09-11-2009

Prospect Prospect - slovenă

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - slovenă

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - slovenă

09-11-2009

Prospect Prospect - finlandeză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - finlandeză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - finlandeză

09-11-2009

Prospect Prospect - suedeză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - suedeză

16-07-2019

Raport public de evaluare Raport public de evaluare - suedeză

09-11-2009

Prospect Prospect - norvegiană bokmål

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - norvegiană bokmål

16-07-2019

Prospect Prospect - islandeză

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - islandeză

16-07-2019

Prospect Prospect - croată

16-07-2019

Caracteristicilor produsului Caracteristicilor produsului - croată

16-07-2019

B. PROSPECTUL

Prospect: Informaţii pentru utilizator

AMMONAPS 500 mg comprimate

Fenilbutirat de sodiu

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament

deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

Dacă manifestați orice reacţii adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect

Ce este AMMONAPS şi pentru ce se utilizează

Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi AMMONAPS

Cum să luaţi AMMONAPS

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează AMMONAPS

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1.

Ce este AMMONAPS și pentru ce se utilizează

AMMONAPS este prescris pacienţilor cu tulburări ale ciclului ureei. Pacienţilor cu aceste tulburări

rare au o deficienţă de anumite enzime din ficat şi în consecinţă nu pot elimina resturile de azot.

Azotul este un element de bază al proteinelor, iar din această cauză, azotul se acumulează în corp după

consumul de proteine. Resturile de azot, sub formă de amoniac, sunt foarte toxice pentru creier şi în

cazuri grave duc la pierderea cunoştinţei şi comă.

AMMONAPS ajută organismul să elimine resturile de azot, reducând conţinutul de amoniac din corp.

2.

Ce trebuie să știți înainte să luați AMMONAPS

Nu luaţi AMMONAPS

dacă sunteţi gravidă.

dacă alăptaţi.

dacă sunteți alergic la fenilbutiratul de sodiu sau la oricare dintre celelalte componente ale

acestui medicament (enumerate la pct. 6).

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi AMMONAPS, adresaţi-vă medicului dumneavoastră

dacă aveţi greutăţi la înghiţire, comprimatele AMMONAPS pot rămâne blocate în esofag şi pot

provoca ulceraţii. Dacă aveţi greutăţi la înghiţire este recomandată utilizarea granulelor

AMMONAPS.

dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă, de insuficienţă renală sau de alte afecţiuni în care sarea de

sodiu conţinută în acest medicament poate înrăutăţi starea dumneavoastră.

dacă aveţi tulburări ale funcţiei renale sau hepatice, deoarece AMMONAPS se elimină din

organism prin rinichi şi ficat.

în cazul copiilor mici, deoarece aceştia nu pot înghiţi comprimatele şi se pot sufoca. În astfel de

cazuri, este recomandată utilizarea granulelor de AMMONAPS.

AMMONAPS trebuie combinat cu un regim dietetic sărac în proteine, stabilit special pentru

dumneavoastră de către medic şi dietetician. Trebuie să respectaţi cu atenţie regimul dietetic prescris.

AMMONAPS nu previne complet apariţia unui episod de hiperamoniemie acută şi nu este adecvat

pentru tratamentul acestuia, care reprezintă o urgenţă medicală.

Dacă trebuie să faceţi analize de laborator, este important să amintiţi medicului că urmaţi tratament cu

AMMONAPS, deoarece fenilbutiratul de sodiu poate influenţa rezultatele anumitor teste de laborator.

AMMONAPS împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi

orice alte medicamente.

Este extrem de important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente care conţin:

acid valproic (un medicament antiepileptic),

haloperidol (utilizat pentru anumite psihoze),

corticosteroizi (medicamente similare cortizonului care sunt utilizate pentru calmarea zonelor

inflamate ale corpului),

probenecid (pentru tratarea hiperuricemiei asociate cu guta).

Aceste medicamente pot modifica efectul AMMONAPS şi veţi avea nevoie de analize mai frecvente

ale sângelui. Dacă nu sunteţi siguri că medicamentele dumneavoastră conţin aceste substanţe,

verificaţi acest lucru împreună cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Sarcina şi alăptarea

Nu utilizaţi AMMONAPS dacă sunteţi gravidă, deoarece acest medicament poate influenţa

dezvoltarea fătului. Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace

în timpul tratamentului cu AMMONAPS.

Nu utilizaţi AMMONAPS dacă alăptaţi, deoarece acest medicament poate trece în laptele matern şi

astfel poate afecta copilul dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Nu au fost efectuate studii în ceea ce priveşte efectele medicamentului asupra abilităţii de conducere a

vehiculelor şi de folosire a utilajelor.

AMMONAPS conține sodiu

Fiecare comprimat AMMONAPS conţine 62 mg de sodiu. Pacienţii care urmează o dietă hiposodică

trebuie să ţină cont de această informaţie.

3.

Cum să luați AMMONAPS

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu

medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Dozajul

Doza zilnică de AMMONAPS va fi calculată în funcţie de toleranţa dumneavoastră la proteine, de

regimul dietetic şi de greutatea sau suprafaţa corporală. Pentru stabilirea dozei zilnice corecte, veţi

avea nevoie de analize de sânge regulate. Medicul vă va comunica numărul de tablete pe care trebuie

să le luaţi.

Metoda de administrare

Trebuie să luaţi AMMONAPS pe gură, în timpul meselor şi în doze împărţite egal (de exemplu, de trei

ori pe zi). AMMONAPS trebuie luat cu cantităţi mari de apă.

În timpul tratamentului cu AMMONAPS trebuie să urmaţi o dietă specială cu un conţinut redus de

proteine.

Comprimatele de AMMONAPS nu trebuie administrate la copii care pot avea dificultăţi la înghiţirea

comprimatelor. În astfel de cazuri se recomandă utilizarea granulelor de AMMONAPS.

Va trebui să urmaţi tratamentul şi dieta pe parcursul întregii vieţi, cu excepţia cazului în care efectuaţi

un transplant de ficat reuşit.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din AMMONAPS

Pacienţii care au luat doze mari de AMMONAPS au prezentat:

somnolenţă, oboseală, ameţeli şi mai puţin frecvent confuzie,

dureri de cap,

modificarea simţului gustului,

scăderea auzului,

dezorientare,

tulburări de memorie,

accentuarea problemelor neurologice existente.

Dacă prezentaţi una din aceste manifestări, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră sau

secţiei de urgenţă a celui mai apropiat spital pentru tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Dacă uitaţi să luaţi AMMONAPS

Trebuie să luaţi o doză cât mai repede posibil cu următoarea masă. Asiguraţi o pauză de cel puţin trei

(3) ore între două doze. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa o doză uitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4.

Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate

persoanele.

Frecvenţa reacţiilor adverse posibile este prezentată mai jos.

Foarte frecvente:

Apar la mai mult de 1 din 10 persoane

Frecvente:

Apar la 1 până la 10 din 100 persoane

Mai puţin frecvente:

Apar la 1 până la 10 din 1000 persoane

Rare:

Apar la 1 până la 10 din 10000 persoane

Foarte rare:

Apar la mai puţin de 1 din 10000 persoane

Cu frecvenţă necunoscută:

Frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţii adverse foarte frecvente: menstruaţii neregulate şi amenoree. Dacă sunteţi o persoană activă

din punct de vedere sexual şi ciclul menstrual se opreşte complet, nu presupuneţi automat că acest

efect se datorează tratamentului cu AMMONAPS. În acest caz întrebaţi medicul, deoarece absenţa

menstruaţiei poate fi cauzată şi de o sarcină (vezi subpunctul SARCINA ŞI ALĂPTAREA de mai sus).

Reacţii adverse frecvente: valori anormale ale numărului globulelor din sânge (globule roşii, globule

albe, trombocite), inapetenţă, depresie, iritabilitate, dureri de cap, leşin, retenţie de lichide (umflare),

tulburări ale simţului gustului, dureri abdominale, vărsături, greaţă, constipaţie, schimbarea mirosului

pielii, erupţii cutanate, funcţionarea anormală a rinichiului, creşterea în greutate, rezultate modificate

ale analizelor de laborator.

Reacţii adverse mai puţin frecvente: scăderea numărului globulelor roşii din sânge din cauza depresiei

măduvei osoase, echimoze, aritmie, sângerări rectale, iritaţia stomacului, ulcer gastric, inflamaţia

pancreasului.

Dacă apar vărsături persistente, trebuie să luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră sau cu

farmacistul.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta

reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în

Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind

siguranţa acestui medicament.

5.

Cum se păstrează AMMONAPS

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data expirării înscrisă pe ambalajul secundar şi pe eticheta

flaconului după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra peste 30

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să

aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine AMMONAPS

Substanţa activă este fenilbutiratul de sodiu.

Fiecare comprimat de AMMONAPS conţine 500 mg de fenilbutirat de sodiu.

Celelalte componente sunt celuloza microcristalină, stearat de magneziu şi dioxid de siliciu

coloidal anhidru.

Cum arată AMMONAPS şi conţinutul ambalajului

Comprimatele AMMONAPS sunt albicioase, ovale şi imprimate cu „UCY 500”.

Comprimatele sunt ambalate în flacoane din plastic cu capace rezistente pentru a preveni accesul

copiilor. Fiecare flacon conţine 250 sau 500 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Immedica Pharma AB

SE-113 29 Stockholm

Suedia

Fabricantul

PATHEON France – BOURGOIN JALLIEU

40 boulevard de Champaret

BOURGOIN JALLIEU

38300

Franţa

Acest prospect a fost revizuit în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

Prospect: Informaţii pentru utilizator

AMMONAPS 940 mg/g granule

Fenilbutirat de sodiu

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament

deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiți în acest prospect

Ce este AMMONAPS şi pentru ce se utilizează

Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi AMMONAPS

Cum să luaţi AMMONAPS

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează AMMONAPS

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1.

Ce este AMMONAPS și pentru ce se utilizează

AMMONAPS este prescris pacienţilor cu tulburări ale ciclului ureei. Pacienţilor cu aceste tulburări

rare au o deficienţă de anumite enzime din ficat şi în consecinţă nu pot elimina resturile de azot.

Azotul este un element de bază al proteinelor, iar din această cauză, azotul se acumulează în corp după

consumul de proteine. Resturile de azot, sub formă de amoniac, sunt foarte toxice pentru creier şi în

cazuri grave duc la pierderea cunoştinţei şi comă.

AMMONAPS ajută organismul să elimine resturile de azot, reducând conţinutul de amoniac din corp.

2.

Ce trebuie să ştiţi înainte să luați AMMONAPS

Nu luaţi AMMONAPS

dacă sunteţi gravidă.

dacă alăptaţi.

dacă sunteți alergic la fenilbutiratul de sodiu sau la oricare dintre celelalte componente ale

acestui medicament (enumerate la pct. 6).

Atenționări și precauții

Înainte să luaţi AMMONAPS, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă, de insuficienţă renală sau de alte afecţiuni în care sarea de

sodiu conţinută în acest medicament poate înrăutăţi starea dumneavoastră.

dacă aveţi tulburări ale funcţiei renale sau hepatice, deoarece AMMONAPS se elimină din

organism prin rinichi şi ficat.

AMMONAPS trebuie combinat cu un regim dietetic sărac în proteine, stabilit special pentru

dumneavoastră de către medic şi dietetician. Trebuie să respectaţi cu atenţie regimul dietetic prescris.

AMMONAPS nu previne complet apariţia unui episod de hiperamoniemie acută şi nu este adecvat

pentru tratamentul acestuia, care reprezintă o urgenţă medicală.

Dacă trebuie să faceţi analize de laborator, este important să amintiţi medicului că urmaţi tratament cu

AMMONAPS, deoarece fenilbutiratul de sodiu poate influenţa rezultatele anumitor teste de laborator.

AMMONAPS împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luați

orice alte medicamente.

Este extrem de important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente care conţin:

acid valproic (un medicament antiepileptic),

haloperidol (utilizat pentru anumite psihoze),

corticosteroizi (medicamente similare cortizonului care sunt utilizate pentru calmarea zonelor

inflamate ale corpului),

probenecid (pentru tratarea hiperuricemiei asociate cu guta).

Aceste medicamente pot modifica efectul AMMONAPS şi veţi avea nevoie de analize mai frecvente

ale sângelui. Dacă nu sunteţi siguri că medicamentele dumneavoastră conţin aceste substanţe,

verificaţi acest lucru împreună cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Sarcina şi alăptarea

Nu utilizaţi AMMONAPS dacă sunteţi gravidă, deoarece acest medicament poate influenţa

dezvoltarea fătului. Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace

în timpul tratamentului cu AMMONAPS.

Nu utilizaţi AMMONAPS dacă alăptaţi, deoarece acest medicament poate trece în laptele matern şi

astfel poate afecta copilul dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Nu au fost efectuate studii în ceea ce priveşte efectele medicamentului asupra abilităţii de conducere a

vehiculelor şi de folosire a utilajelor.

AMMONAPS conține sodiu

O lingură mică albă de AMMONAPS granule conţine 149 mg de sodiu.

O lingură medie galbenă de AMMONAPS granule conţine 408 mg de sodiu.

O lingură mare albastră de AMMONAPS granule conţine 1200 mg de sodiu.

Pacienţii care urmează o dietă hiposodică trebuie să ţină cont de această informaţie.

3.

Cum să luați AMMONAPS

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu

medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Dozajul

Doza zilnică de AMMONAPS va fi calculată în funcţie de toleranţa dumneavoastră la proteine, de

regimul dietetic şi de greutatea sau suprafaţa corporală. Pentru stabilirea dozei zilnice corecte, veţi

avea nevoie de analize de sânge regulate. Medicul vă va comunica numărul de granule pe care trebuie

să le luaţi.

Metoda de administrare

Trebuie să luaţi AMMONAPS în doze egal împărţite, pe gură sau prin gastrostomie (tub care trece

prin abdomen către stomac) sau prin tubaj nasogastric (tub care trece prin nas şi ajunge în stomac).

În timpul tratamentului cu AMMONAPS trebuie să urmaţi o dietă specială cu un conţinut redus de

proteine.

Trebuie să luaţi AMMONAPS la fiecare masă. La copiii mici doza se va împărţi la 4 până la 6 mese

pe zi.

Pentru măsurarea dozei:

Agitaţi flaconul înainte de deschidere

Utilizaţi lingura de măsură corespunzătoare pentru a doza cantitatea necesară de Ammonaps:

1,2 g = lingura mică albă; 3,3 g = lingura mijlocie galbenă şi 9,7 g = lingura mare albastră

Luaţi din flacon o lingură cu vârf de granule

Nivelaţi suprafaţa lingurii cu o suprafaţă plată, de exemplu lama unui cuţit, pentru a îndepărta

excesul de granule

Granulele rămase reprezintă cantitatea dintr-o lingură

Luaţi din flacon numărul corect de linguri cu granule

Când medicamentul este luat pe gură

Amestecaţi doza măsurată cu alimente solide (cum ar fi piure de cartofi sau sos de mere) sau

alimente lichide (cum ar fi apa, sucul de mere, sucul de portocale sau formule alimentare fără

proteine, pentru sugari) şi luaţi sau administraţi imediat după amestecare.

Pacienţii cu gastrostomie sau tubaj nasogastric

Amestecaţi granulele cu apă până când nu mai rămân granule uscate (este util să agitaţi soluţia pentru

a dizolva granulele). După ce granulele se dizolvă în apă, obţineţi un lichid alb, lăptos. Luaţi soluţia

imediat după amestecare.

Va trebui să urmaţi tratamentul şi dieta pe parcursul întregii vieţi, cu excepţia cazului în care efectuaţi

un transplant de ficat reuşit.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din AMMONAPS

Pacienţii care au luat doze mari de AMMONAPS au prezentat:

somnolenţă, oboseală, ameţeli şi mai puţin frecvent confuzie,

dureri de cap,

modificarea simţului gustului,

scăderea auzului,

dezorientare,

tulburări de memorie,

accentuarea problemelor neurologice existente.

Dacă prezentaţi una din aceste manifestări, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră sau

secţiei de urgenţă a celui mai apropiat spital pentru tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Dacă uitaţi să luaţi AMMONAPS

Trebuie să luaţi o doză cât mai repede posibil cu următoarea masă. Asiguraţi o pauză de cel puţin trei

(3) ore între două doze. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa o doză uitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4.

Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate

persoanele.

Frecvenţa reacţiilor adverse posibile este prezentată mai jos.

Foarte frecvente:

Apar la mai mult de 1 din 10 persoane

Frecvente:

Apar la 1 până la 10 din 100 persoane

Mai puţin frecvente:

Apar la 1 până la 10 din 1000 persoane

Rare:

Apar la 1 până la 10 din 10000 persoane

Foarte rare:

Apar la mai puţin de 1 din 10000 persoane

Cu frecvenţă necunoscută:

Frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţii adverse foarte frecvente: Reacţii adverse foarte frecvente: menstruaţii neregulate şi amenoree.

Dacă sunteţi o persoană activă din punct de vedere sexual şi ciclul menstrual se opreşte complet, nu

presupuneţi automat că acest efect se datorează tratamentului cu AMMONAPS. În acest caz consultaţi

medicul, deoarece absenţa menstruaţiei poate fi cauzată şi de o sarcină (vezi secţiunea paragraful

SARCINA ŞI ALĂPTAREA de mai sus).

Reacţii adverse frecvente: valori anormale ale numărului globulelor din sânge (globule roşii, globule

albe, trombocite), inapetenţă, depresie, iritabilitate, dureri de cap, leşin, retenţie de lichide (umflare),

tulburări ale simţului gustului, dureri abdominale, vomă, greaţă, constipaţie, schimbarea mirosului

pielii, erupţii cutanate, funcţionarea anormală a rinichiului, creşterea în greutate şi rezultate modificate

ale analizelor de laborator.

Reacţii adverse mai puţin frecvente: scăderea numărului globulelor roşii din sânge din cauza depresiei

măduvei osoase, echimoze, aritmie, sângerări rectale, iritaţia stomacului, ulcer gastric, inflamaţia

pancreasului.

Dacă apar vărsături persistente, trebuie să luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră sau cu

farmacistul.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă <medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta

reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în

Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind

siguranţa acestui medicament.

5.

Cum se păstrează AMMONAPS

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data expirării înscrisă pe ambalajul secundar şi pe eticheta

flaconului după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 25

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să

aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine AMMONAPS

Substanţa activă este fenilbutiratul de sodiu.

Un gram de AMMONAPS granule conţine 940 mg de fenilbutirat de sodiu.

Celelalte componente sunt stearat de calciu şi dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Cum arată AMMONAPS şi conţinutul ambalajului

Granulele sunt ambalate în flacoane din plastic cu capace rezistente pentru a preveni accesul copiilor.

Fiecare flacon conţine 266 g sau 532 g de granule. Ambalajul conţine trei linguri (o lingură mică albă,

o lingură medie galbenă şi o lingură mare albastră) pentru măsurarea dozei zilnice.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Immedica Pharma AB

SE-113 29 Stockholm

Suedia

Fabricantul

PATHEON France – BOURGOIN JALLIEU

40 boulevard de Champaret

BOURGOIN JALLIEU

38300

Franţa

Acest prospect a fost revizuit în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

AMMONAPS 500 mg comprimate

2.

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine fenilbutirat de sodiu 500 mg.

Fiecare comprimat AMMONAPS conţine sodiu 62 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimatele sunt albicioase, ovale şi gravate cu „UCY 500”.

4.

DATE CLINICE

4.1

Indicaţii terapeutice

AMMONAPS este indicat ca adjuvant în tratamentul cronic al tulburărilor de ciclu ureic, incluzând

deficienţa de carbamil-fosfat-sintetază, ornitin-transcarbamilază sau argininosuccinat-sintetază.

Este indicat în toate formele cu debut neonatal (deficit enzimatic complet manifestat în primele 28 de

zile de viaţă). De asemenea este indicat la pacienţii cu debut tardiv al bolii (deficit enzimatic parţial

manifestat după prima lună de viaţă) care prezintă antecedente de encefalopatie hiperamoniemică.

4.2

Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu AMMONAPS trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratamentul

tulburărilor ciclului ureei.

Utilizarea de AMMONAPS sub formă de comprimate este indicată la adulţii şi la copiii capabili să

înghită comprimate. AMMONAPS este de asemenea disponibil sub formă de granule, pentru sugarii,

copiii care nu sunt capabili să înghită comprimate şi pentru pacienţii cu disfagie.

Doza zilnică trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcţie de toleranţa pacientului la proteine şi de

aportul zilnic de proteine necesare creşterii şi dezvoltării.

Doza totală zilnică de fenilbutirat de sodiu utilizată în practica clinică este de:

450 - 600 mg/kg/zi la copii cu greutate sub 20 kg.

9,9 - 13,0 g/m

/zi la copii cu greutate peste 20 kg, adolescenţi şi adulţi.

Siguranţa şi eficacitatea dozelor mai mari de 20 g/zi (40 comprimate) nu a fost stabilită.

Monitorizare terapeutică: concentraţiile plasmatice de amoniac, arginină, aminoacizi esenţiali (în

special aminoacizi cu lanţ ramificat), carnitină şi proteine serice trebuie menţinute în limite normale.

Glutamina plasmatică trebuie menţinută la niveluri mai mici de 1000 µmol/l.

Abordarea terapeutică nutriţională: tratamentul cu AMMONAPS trebuie asociat cu o dietă cu

conţinut redus de proteine şi în unele cazuri, cu suplimente de aminoacizi esenţiali şi de carnitină.

La pacienţii diagnosticaţi cu deficit neonatal de carbamil-fosfatază sau ornitin-transcarbamilază este

necesară suplimentarea cu citrulină sau arginină în doze de 0,17 g/kg/zi sau 3,8 g/m

/zi.

Suplimentarea cu arginină în doze de 0,4 - 0,7 g/kg/zi sau 8,8 - 15,4 g/m

/zi este necesară la pacienţii

diagnosticaţi cu deficit de argininosuccinat-sintetază.

Dacă este indicată suplimentarea calorică, se recomandă utilizarea unui produs fără proteine.

Doza totală zilnică trebuie divizată în cantităţi egale şi administrată la fiecare masă principală (de

exemplu de trei ori pe zi). Comprimatele de AMMONAPS trebuie administrate cu cantităţi mari de

apă.

4.3

Contraindicaţii

Sarcina.

Alăptarea.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Comprimatele de AMMONAPS nu trebuie utilizate la pacienţii cu disfagie datorită riscului potenţial

de ulceraţie esofagiană în cazul în care comprimatele nu ajung destul de rapid în stomac.

Fiecare comprimat de AMMONAPS conţine 62 mg (2,7 mmol) de sodiu, echivalenţi cu 2,5 g

(108 mmol) de sodiu la 20 g de fenilbutirat de sodiu, care reprezintă doza zilnică maximă. În

consecinţă AMMONAPS trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau

insuficienţă renală gravă, şi în stările clinice în care apar retenţie de sodiu şi edeme.

Deoarece metabolismul şi excreţia fenilbutiratului de sodiu se desfăşoară la nivelul ficatului şi

rinichilor, AMMONAPS trebuie utilizat cu grijă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.

Potasiul seric trebuie monitorizat în timpul terapiei deoarece excreţia renală a fenilacetil-glutaminei

poate provoca pierderi urinare de potasiu.

Encefalopatia hiperamoniemică poate apare la unii pacienţi, chiar şi în timpul terapiei.

AMMONAPS nu este recomandat pentru tratamentul hiperamoniemiei acute, care reprezintă o urgenţă

medicală.

Pentru copii care nu sunt capabili să înghită comprimate, este recomandat să se utilizeze

AMMONAPS sub formă de granule.

4.5

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă a probenecidului poate afecta excreţia renală a produsului de conjugare al

fenilbutiratului de sodiu.

Au fost publicate lucrări potrivit cărora hiperamoniemia este indusă de haloperidol şi valproat.

Corticosteroizii pot induce catabolismul proteinelor din organism, crescând astfel concentraţiile

amoniacului plasmatic. Se recomandă controlul mai frecvent al concentraţiilor plasmatice ale

amoniacului în cazul utilizării unor astfel de medicamente.

4.6

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu s-a stabilit siguranţa acestui medicament în cazul sarcinii. Evaluarea studiilor experimentale la

animale a evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, adică efecte asupra dezvoltării

embrionului sau fătului. Expunerea prenatală a puilor de şobolan la fenilacetat (metabolitul activ al

fenilbutiratului) a provocat leziuni în celulele piramidale corticale; prelungirile dendritice erau mai

lungi şi mai subţiri decât în mod normal şi în număr redus. Nu se cunoaşte semnificaţia acestor

rezultate la femeile gravide; în consecinţă, utilizarea AMMONAPS este contraindicată în timpul

sarcinii (vezi pct. 4.3).

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace.

Alăptarea

Când dozele mari de fenilacetat (190 - 474 mg/kg) s-au administrat subcutanat la puii de şobolan, s-a

observat o proliferare redusă şi o creştere a pierderii de neuroni, asociate cu reducerea mielinei la

nivelul SNC. Maturarea sinapselor cerebrale a fost întârziată şi numărul terminaţiilor nervoase

cerebrale funcţionale a scăzut, blocând astfel dezvoltarea creierului. Nu s-a determinat dacă

fenilacetatul este secretat în laptele uman şi în consecinţă utilizarea AMMONAPS este contraindicată

în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

4.7

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8

Reacţii adverse

În studii clinice cu AMMONAPS, 56% dintre pacienţi au avut cel puţin un eveniment advers şi 78%

din aceste evenimente adverse nu s-au considerat a fi corelate cu AMMONAPS.

S-au observat reacţii adverse în principal la nivelul aparatului reproductiv şi gastrointestinal. Reacţiile

adverse sunt prezentate mai jos, clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de

frecvenţă. Frecvenţa este definită ca foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,

reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: anemie, trombocitopenie, leucopenie, leucocitoză, trombocitemie

Mai puţin frecvente: anemie aplastică, echimoză

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: acidoză metabolică, alcaloză, inapetenţă

Tulburări psihice

Frecvente: depresie, irascibilitate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: sincopă, cefalee

Tulburări cardiace

Frecvente: edem

Mai puţin frecvente: aritmie

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: dureri abdominale, vărsături, greaţă, constipaţie, disgeuzie

Mai puţin frecvente: pancreatită, ulcer gastric, hemoragie rectală, gastrită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: erupţii cutanate, mirosul anormal al pielii

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente: acidoza tubulară renală

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte frecvente: amenoree, menstruaţie neregulată

Investigaţii diagnostice

Frecvente: scăderi ale valorilor serice ale potasiului, albuminei, proteinelor totale şi fosfatului. Creşteri

ale valorilor serice ale fosfatazei alcaline, transaminazelor, bilirubinei, acidului uric, clorului,

fosfatului şi sodiului. Creştere ponderală.

S-a raportat un caz probabil de reacţie toxică la AMMONAPS (450 mg/kg/zi) la o pacientă anorexică

de 18 ani care a dezvoltat o encefalopatie metabolică asociată cu acidoză lactică, hipopotasemie gravă,

pancitopenie, neuropatie periferică şi pancreatită. Bolnava şi-a revenit după reducerea dozei, cu

excepţia episoadelor de pancreatită care în final au impus întreruperea tratamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9

Supradozaj

A existat un singur caz de supradozaj la un copil de 5 luni, după administrarea accidentală a unei doze

unice de 10 g (1370 mg/kg). Pacientul a prezentat diaree, iritabilitate şi acidoză metabolică cu

hipopotasemie. Pacientul şi-a revenit la 48 de ore după administrarea tratamentului simptomatic.

Aceste simptome corespund unei acumulări de fenilacetat, care a provocat neurotoxicitate limitată de

doză când a fost administrat pe cale intravenoasă, la doze de până la 400 mg/kg/zi. Manifestările

predominante ale neurotoxicităţii au fost somnolenţă, fatigabilitate şi ameţeli. Manifestări mai puţin

frecvente au fost: confuzie, cefalee, disgeuzie, hipoacuzie, dezorientare, tulburări de memorie şi

exacerbarea unei neuropatii preexistente.

În caz de supradozaj, opriţi tratamentul şi instituiţi măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Hemodializa

sau dializa peritoneală pot fi utile.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diverse produse pentru tractul digestiv şi metabolism,

codul ATC: A16A X03.

Fenilbutiratul de sodiu este un precursor medicamentos („pro-drug”) şi este rapid metabolizat la

fenilacetat. Fenilacetatul este compusul metabolic activ care se conjugă cu glutamina prin acetilare,

formând fenilacetilglutamina, care este apoi excretată prin rinichi. Din punct de vedere molar,

fenilacetilglutamina este comparabilă cu ureea (ambele conţin 2 moli de azot) şi astfel asigură un

mijloc alternativ de eliminare a azotului metabolizat. Pe baza studiilor de excreţie a

fenilacetilglutaminei la pacienţii cu tulburări ale ciclului ureei, se poate estima că pentru fiecare gram

de fenilbutirat de sodiu administrat, se elimină între 0,12 şi 0,15 g de azot sub formă de

fenilacetilglutamină.În consecinţă, fenilbutiratul de sodiu reduce concentraţiile plasmatice crescute de

amoniac şi glutamină la pacienţii cu tulburări ale ciclului ureei. Diagnosticul precoce şi tratamentul

instituit imediat sunt importante pentru ameliorarea ratei de supravieţuire şi a prognosticului clinic.

În trecut, debutul neonatal al tulburărilor ciclului ureei era aproape întotdeauna fatal în primul an de

viaţă, chiar şi în cazul tratamentului cu dializă peritoneală şi aminoacizi esenţiali sau cu analogii fără

azot ai acestora. Prin hemodializă, prin folosirea căilor alternative de excreţie a azotului (fenilbutirat

de sodiu, benzoat de sodiu şi fenilacetat de sodiu), prin restricţia alimentară de proteine şi în unele

cazuri, prin suplimentarea aminoacizilor esenţiali, rata de supravieţuire a nou-născuţilor diagnosticaţi

după naştere (dar în prima lună de viaţă) a crescut la aproape 80%, cele mai multe decese survenind în

timpul unui episod acut de encefalopatie hiperamoniemică. Pacienţii cu debut neonatal al bolii

prezentau o incidenţă crescută de retardare mentală.

La pacienţii diagnosticaţi în timpul sarcinii şi trataţi înainte de apariţia unui episod de encefalopatie

hiperamoniemică, supravieţuirea a fost de 100%, dar chiar şi printre aceşti pacienţi mulţi au prezentat

ulterior tulburări cognitive sau alte forme de deficit neurologic.

La pacienţii cu deficit cu debut tardiv, inclusiv la femeile heterozigote pentru deficitul de ornitin-

transcarbamilază care şi-au revenit după un episod de encefalopatie hiperamoniemică şi au fost

ulterior tratate pe termen lung cu un regim dietetic cu conţinut redus de proteine şi fenilbutirat de

sodiu, rata de supravieţuire a fost de 98%. Majoritatea pacienţilor care au fost testaţi au prezentat un

coeficient de inteligenţă (IQ) situat la un nivel mediu până la mediu inferior/la limita cu retardarea

mentală. Performanţele lor cognitive au rămas relativ stabile pe parcursul terapiei cu fenilbutirat.

Regresia problemelor neurologice preexistente este puţin probabilă în urma tratamentului, iar

deteriorarea neurologică poate continua la unii pacienţi.

Tratamentul cu AMMONAPS poate fi necesar pentru tot restul vieţii dacă nu se alege un transplant

ortotopic de ficat.

5.2

Proprietăţi farmacocinetice

Se ştie că fenilbutiratul este oxidat la fenilacetat care se conjugă enzimatic cu glutamina pentru a

forma fenilacetil-glutamină în ficat şi rinichi. De asemenea, fenilacetatul este hidrolizat de esterazele

din ficat şi sânge.

Datele privind concentraţiile plasmatice şi urinare ale fenilbutiratului şi metaboliţilor acestuia au fost

obţinute de la adulţi normali în condiţii a jeun, care au primit o doză unică de 5 g de fenilbutirat de

sodiu şi de la pacienţi cu tulburări ale ciclului ureei, hemoglobinopatii şi ciroză care au primit doze

unice şi repetate, pe cale orală de până la 20 g/zi (studii clinice necontrolate). Transformarea

fenilbutiratului şi metaboliţilor săi a fost studiată de asemenea la pacienţii cu cancer, după o perfuzie

intravenoasă de fenilbutirat de sodiu (până la 2 g/m

) sau de fenilacetat.

Absorbţie

Fenilbutiratul este absorbit rapid în condiţii a jeun. După o doză unică orală de 5 g de fenilbutirat de

sodiu, sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice măsurabile de fenilbutirat sunt detectabile

la 15 minute după administrare. Timpul mediu pentru atingerea concentraţiei maxime s-a stabilit a fi

de 1,35 ore, iar concentraţia maximă medie de 218 µg/ml. Timpul de înjumătăţire prin eliminare s-a

stabilit a fi de 0,8 ore.

Efectul alimentelor asupra absorpţiei nu este cunoscut.

Distribuţie

Volumul de distribuţie al fenilbutiratului este de 0,2 l/kg.

Metabolizare

După o doză unică de 5 g de fenilbutirat de sodiu, sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice

măsurabile de fenilacetat şi fenilacetilglutamină sunt detectate la 30 respectiv 60 de minute după

dozare. Timpul mediu pentru atingerea concentraţiei maxime s-a stabilit a fi de 3,74 şi respectiv de

3,43 ore, iar concentraţia maximă medie a fost de 48,5 şi respectiv de 68,5 µg/ml. Timpul de

înjumătăţire prin eliminare s-a stabilit a fi de 1,2 şi respectiv de 2,4 ore.

Studii efectuate cu doze mari de fenilacetat pe cale intravenoasă au evidenţiat o farmacocinetică

neliniară, caracterizată printr-un metabolism saturabil la fenilacetil-glutamină. Dozajul repetat cu

fenilacetat a evidenţiat inducerea clearance-ului.

La majoritatea pacienţilor cu tulburări ale ciclului ureei sau hemoglobinopatii cărora le-au fost

administrate doze diferite de fenilbutirat (300 – 650 mg/kg şi zi până la 20 g pe zi) nu a putut fi

detectată concentraţia fenilacetatului în plasmă în probele matinale à jeun. La pacienţii cu tulburări ale

funcţiei hepatice transformarea fenilacetatului în fenilacetilglutamină poate fi relativ mai lentă. Trei

pacienţi cu ciroză (din 6) care au primit în mod repetat, pe cale orală, fenilbutirat de sodiu (20 g/zi în

trei doze) au prezentat concentraţii mari de fenilacetat în plasmă în a treia zi, valori care au fost de

cinci ori mai mari decât cele observate după prima doză.

La voluntarii normali s-au evidenţiat diferenţe în funcţie de sex în ceea ce priveşte parametrii

farmacocinetici în cazul fenilbutiratului şi fenilacetatului (ASC şi C

cu aproximativ 30-50% mai

mari la femei), dar nu şi în cazul fenilacetilglutaminei. Aceste efecte se pot datora naturii lipofile a

fenilbutiratului de sodiu şi, în consecinţă, diferenţelor în volumul de distribuţie.

Eliminare

Aproximativ 80-100% din medicament este excretat prin rinichi în decurs de 24 ore sub forma

produsului conjugat, fenilacetilglutamină.

5.3

Date preclinice de siguranţă

Fenilbutiratul de sodiu a dat rezultat negativ în 2 teste de mutageneză, şi anume testul Ames şi testul

cu micronucleu. Rezultatele indică faptul că fenilbutiratul de sodiu nu a indus efecte mutagene în

testul Ames, cu sau fără activare metabolică.

Rezultatele testului cu micronucleu nu au evidenţiat efecte clastogene ale fenilbutiratului de sodiu la

şobolani trataţi cu doze toxice sau netoxice (examinaţi la 24 şi 48 de ore după administrarea unei doze

orale unice de 878 până la 2800 mg/kg). Nu s-au efectuat studii de carcinogeneză şi fertilitate cu

fenilbutiratul de sodiu.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1

Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2

Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3

Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4

Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5

Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane de PEID cu capace de siguranţă care previn accesul copiilor, cu 250 sau 500 de comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Immedica Pharma AB

SE-113 29 Stockholm

Suedia

8.

NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/120/001 (250 comprimate)

EU/1/99/120/002 (500 comprimate)

9.

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 08/12/1999

Data celei mai recente reînnoiri: 08/12/2009

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

1.

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

AMMONAPS 940 mg/g granule

2.

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare gram de granule conţine fenilbutirat de sodiu 940 mg.

O lingură mică de AMMONAPS granule conţine sodiu 149 mg.

O lingură medie de AMMONAPS granule conţine sodiu 408 mg.

O lingură mare de AMMONAPS granule conţine sodiu 1200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

Granule.

Granulele sunt albicioase.

4.

DATE CLINICE

4.1

Indicaţii terapeutice

AMMONAPS

este indicat ca adjuvant în tratamentul cronic al tulburărilor de ciclu ureic, incluzând

deficienţa de carbamil-fosfat-sintetază, ornitin-transcarbamilază sau argininosuccinat-sintetază.

Este indicat în toate formele cu debut neonatal (deficit enzimatic complet manifestat în primele 28 de

zile de viaţă). De asemenea este indicat la pacienţii cu debut tardiv al bolii (deficit enzimatic parţial

manifestat după prima lună de viaţă) care prezintă antecedente de encefalopatie hiperamoniemică.

4.2

Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu AMMONAPS trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratamentul

tulburărilor ciclului ureei.

Granulele de AMMONAPS trebuie administrate pe cale orală (la sugari şi copii care nu pot înghiţi

comprimate şi la pacienţii cu disfagie) sau prin gastrostomie sau tub nasogastric.

Doza zilnică trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcţie de toleranţa pacientului la proteine şi de

aportul zilnic de proteine necesare creşterii şi dezvoltării.

Doza totală zilnică de fenilbutirat de sodiu utilizată în practica clinică este de:

450 - 600 mg/kg/zi la nou născuţi, copii mici şi copii cu greutate sub 20 kg.

9,9 - 13,0 g/m

/zi la copii cu greutate peste 20 kg, adolescenţi şi adulţi.

Siguranţa şi eficacitatea dozelor mai mari de 20 g/zi nu a fost stabilită.

Monitorizare terapeutică: concentraţiile plasmatice de amoniac, arginină, aminoacizi esenţiali (în

special aminoacizi cu lanţ ramificat), carnitină şi proteine serice trebuie menţinute în limite normale.

Glutamina plasmatică trebuie menţinută la niveluri mai mici de 1000 µmol/l.

Abordarea terapeutică nutriţională: tratamentul cu AMMONAPS trebuie asociat cu o dietă cu

conţinut redus de proteine şi în unele cazuri, cu suplimente de aminoacizi esenţiali şi de carnitină.

La pacienţii diagnosticaţi cu deficit neonatal de carbamil-fosfatază sau ornitin-transcarbamilază este

necesară suplimentarea cu citrulină sau arginină în doze de 0,17 g/kg/zi sau 3,8 g/m

/zi.

Suplimentarea cu arginină în doze de 0,4 - 0,7 g/kg/zi sau 8,8 - 15,4 g/m

/zi este necesară la pacienţii

diagnosticaţi cu deficit de argininosuccinat-sintetază.

Dacă este indicată suplimentarea calorică, se recomandă utilizarea unui produs fără proteine.

Doza totală zilnică trebuie divizată în cantităţi egale şi administrată la fiecare masă principală sau la

fiecare hrănire (de exemplu de 4-6 ori pe zi la copii mici). Când sunt administrate pe cale orală,

granulele trebuie amestecate cu alimente solide (cum ar fi piure de cartofi sau sos de mere) sau cu

alimente lichide (cum ar fi apa, sucul de mere, sucul de portocale sau formule fără proteine pentru

sugari).

Sunt furnizate trei linguri de dozare pentru a administra 1,2 g, 3,3 g sau 9,7 g de fenilbutirat de sodiu.

Agitaţi uşor flaconul înainte de administrare.

4.3

Contraindicaţii

Sarcina.

Alăptarea.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

AMMONAPS granule conţine 124 mg (5,4 mmol) de sodiu pe gram de fenilbutirat de sodiu,

echivalente cu 2,5 g (108 mmol) de sodiu la 20 g de fenilbutirat de sodiu, care reprezintă doza zilnică

maximă. În consecinţă AMMONAPS trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

congestivă sau insuficienţă renală gravă, şi în stările clinice în care apar retenţie de sodiu şi edeme.

Deoarece metabolismul şi excreţia fenilbutiratului de sodiu se desfăşoară la nivelul ficatului şi

rinichilor, AMMONAPS trebuie utilizat cu grijă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.

Potasiul seric trebuie monitorizat în timpul terapiei deoarece excreţia renală a fenilacetil-glutaminei

poate provoca pierderi urinare de potasiu.

Encefalopatia hiperamoniemică poate apare la unii pacienţi, chiar şi în timpul terapiei.

AMMONAPS nu este recomandat pentru tratamentul hiperamoniemiei acute, care reprezintă o urgenţă

medicală.

4.5

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă a probenicidului poate afecta excreţia renală a produsului de conjugare al

fenilbutiratului de sodiu.

Au fost publicate lucrări potrivit cărora hiperamoniemia este indusă de haloperidol şi valproat.

Corticosteroizii pot induce catabolismul proteinelor din organism, crescând astfel concentraţiile

amoniacului plasmatic. Se recomandă controlul mai frecvent al concentraţiilor plasmatice ale

amoniacului în cazul utilizării unor astfel de medicamente.

4.6

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu s-a stabilit siguranţa acestui medicament în cazul sarcinii. Evaluarea studiilor experimentale la

animale a evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, adică efecte asupra dezvoltării

embrionului sau fătului. Expunerea prenatală a puilor de şobolan la fenilacetat (metabolitul activ al

fenilbutiratului) a provocat leziuni în celulele piramidale corticale; prelungirile dendritice erau mai

lungi şi mai subţiri decât în mod normal şi în număr redus. Nu se cunoaşte semnificaţia acestor

rezultate la femeile gravide; în consecinţă, utilizarea AMMONAPS este contraindicată în timpul

sarcinii (vezi pct. 4.3).

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace.

Alăptarea

Când dozele mari de fenilacetat (190 - 474 mg/kg) s-au administrat subcutanat la puii de şobolan, s-a

observat o proliferare redusă şi o creştere a pierderii de neuroni, asociate cu reducerea mielinei la

nivelul SNC. Maturarea sinapselor cerebrale a fost întârziată şi numărul terminaţiilor nervoase

cerebrale funcţionale a scăzut, blocând astfel dezvoltarea creierului. Nu s-a determinat dacă

fenilacetatul este secretat în laptele uman şi în consecinţă utilizarea AMMONAPS este contraindicată

în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

4.7

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8

Reacţii adverse

În studii clinice cu AMMONAPS, 56% dintre pacienţi au avut cel puţin un eveniment advers şi 78%

din aceste evenimente adverse nu s-au considerat a fi corelate cu AMMONAPS.

S-au observat reacţii adverse în principal la nivelul aparatului reproductiv şi gastrointestinal.

Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos, clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în

funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită ca foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),

mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu

frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de

frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: anemie, trombocitopenie, leucopenie, leucocitoză, trombocitemie

Mai puţin frecvente: anemie aplastică, echimoză

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: acidoză metabolică, alcaloză, inapetenţă

Tulburări psihice

Frecvente: depresie, irascibilitate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: sincopă, cefalee

Tulburări cardiace

Frecvente: edem

Mai puţin frecvente: aritmie

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: dureri abdominale, vărsături, greaţă, constipaţie, disgeuzie

Mai puţin frecvente: pancreatită, ulcer gastric, hemoragie rectală, gastrită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: erupţii cutanate, mirosul anormal al pielii

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente: acidoza tubulară renală

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte frecvente: amenoree, menstruaţie neregulată

Investigaţii diagnostice

Frecvente: scăderi ale valorilor serice ale potasiului, albuminei, proteinelor totale şi fosfatului. Creşteri

ale valorilor serice ale fosfatazei alcaline, transaminazelor, bilirubinei, acidului uric, clorului,

fosfatului şi sodiului,. Creştere ponderală.

S-a raportat un caz probabil de reacţie toxică la AMMONAPS (450 mg/kg/zi) la o pacientă anorexică

de 18 ani care a dezvoltat o encefalopatie metabolică asociată cu acidoză lactică, hipopotasemie gravă,

pancitopenie, neuropatie periferică şi pancreatită. Bolnava şi-a revenit după reducerea dozei, cu

excepţia episoadelor de pancreatită care în final au impus întreruperea tratamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9

Supradozaj

A existat un singur caz de supradozaj la un copil de 5 luni, după administrarea accidentală a unei doze

unice de 10 g (1370 mg/kg). Pacientul a prezentat diaree, iritabilitate şi acidoză metabolică cu

hipopotasemie. Pacientulşi-a revenit la 48 de ore după administrarea tratamentului simptomatic.

Aceste simptome corespund unei acumulări de fenilacetat, care a provocat neurotoxicitate limitată de

doză când a fost administrat pe cale intravenoasă, la doze de până la 400 mg/kg/zi. Manifestările

predominante ale neurotoxicităţii au fost somnolenţă, fatigabilitate şi ameţeli. Manifestări mai puţin

frecvente au fost: confuzie, cefalee, disgeuzie, hipoacuzie, dezorientare, tulburări de memorie şi

exacerbarea unei neuropatii preexistente.

În caz de supradozaj, opriţi tratamentul şi instituiţi măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Hemodializa

sau dializa peritoneală pot fi utile.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diverse produse pentru tractul digestiv şi metabolism,

codul ATC: A16A X03.

Fenilbutiratul de sodiu este un precursor medicamentos („pro-drug”) şi este rapid metabolizat la

fenilacetat. Fenilacetatul este compusul metabolic activ care se conjugă cu glutamina prin acetilare,

formând fenilacetilglutamina, care este apoi excretată prin rinichi. Din punct de vedere molar,

fenilacetilglutamina este comparabilă cu ureea (ambele conţin 2 moli de azot) şi astfel asigură un

mijloc alternativ de eliminare a azotului metabolizat. Pe baza studiilor de excreţie a

fenilacetilglutaminei la pacienţii cu tulburări ale ciclului ureei, se poate estima că pentru fiecare gram

de fenilbutirat de sodiu administrat, se elimină între 0,12 şi 0,15 g de azot sub formă de

fenilacetilglutamină.

În consecinţă, fenilbutiratul de sodiu reduce concentraţiile plasmatice crescute de amoniac şi

glutamină la pacienţii cu tulburări ale ciclului ureei. Diagnosticul precoce şi tratamentul instituit

imediat sunt importante pentru ameliorarea ratei de supravieţuire şi a prognosticului clinic.

În trecut, debutul neonatal al tulburărilor ciclului ureei era aproape întotdeauna fatal în primul an de

viaţă, chiar şi în cazul tratamentului cu dializă peritoneală şi aminoacizi esenţiali sau cu analogii fără

azot ai acestora. Prin hemodializă, prin folosirea căilor alternative de excreţie a azotului (fenilbutirat

de sodiu, benzoat de sodiu şi fenilacetat de sodiu), prin restricţia alimentară de proteine şi în unele

cazuri, prin suplimentarea aminoacizilor esenţiali, rata de supravieţuire a nou-născuţilor diagnosticaţi

după naştere (dar în prima lună de viaţă) a crescut la aproape 80%, cele mai multe decese survenind în

timpul unui episod acut de encefalopatie hiperamoniemică. Pacienţii cu debut neonatal al bolii

prezentau o incidenţă crescută de retardare mentală.

La pacienţii diagnosticaţi în timpul sarcinii şi trataţi înainte de apariţia unui episod de encefalopatie

hiperamoniemică, supravieţuirea a fost de 100%, dar chiar şi printre aceşti pacienţi mulţi au prezentat

ulterior tulburări cognitive sau alte forme de deficit neurologic.

La pacienţii cu deficit cu debut tardiv, inclusiv la femeile heterozigote pentru deficitul de ornitin-

transcarbamilază care şi-au revenit după un episod de encefalopatie hiperamoniemică şi au fost

ulterior tratate pe termen lung cu un regim dietetic cu conţinut redus de proteine şi fenilbutirat de

sodiu, rata de supravieţuire a fost de 98%. Majoritatea pacienţilor care au fost testaţi au prezentat un

coeficient de inteligenţă (IQ) situat la un nivel mediu până la mediu inferior/la limita cu retardarea

mentală. Performanţele lor cognitive au rămas relativ stabile pe parcursul terapiei cu fenilbutirat.

Regresia problemelor neurologice preexistente este puţin probabilă în urma tratamentului, iar

deteriorarea neurologică poate continua la unii pacienţi.

Tratamentul cu AMMONAPS poate fi necesar pentru tot restul vieţii dacă nu se alege un transplant

ortotopic de ficat.

5.2

Proprietăţi farmacocinetice

Se ştie că fenilbutiratul este oxidat la fenilacetat care se conjugă enzimatic cu glutamina pentru a

forma fenilacetil-glutamină în ficat şi rinichi. De asemenea, fenilacetatul este hidrolizat de esterazele

din ficat şi sânge.

Datele privind concentraţiile plasmatice şi urinare ale fenilbutiratului şi metaboliţilor acestuia au fost

obţinute de la adulţi normali în condiţii a jeun, care au primit o doză unică de 5 g de fenilbutirat de

sodiu şi de la pacienţi cu tulburări ale ciclului ureei, hemoglobinopatii şi ciroză care au primit doze

unice şi repetate, pe cale orală de până la 20 g/zi (studii clinice necontrolate). Transformarea

fenilbutiratului şi metaboliţilor săi a fost studiată de asemenea la pacienţii cu cancer, după o perfuzie

intravenoasă de fenilbutirat de sodiu (până la 2 g/m

) sau de fenilacetat.

Absorbţie

Fenilbutiratul este absorbit rapid în condiţii a jeun. După o doză unică orală de 5 g de fenilbutirat de

sodiu, sub formă de granule, concentraţiile plasmatice măsurabile de fenilbutirat sunt detectabile la

15 minute după administrare. Timpul mediu pentru atingerea concentraţiei maxime s-a stabilit a fi de

1 oră, iar concentraţia maximă medie de 195 µg/ml. Timpul de înjumătăţire prin eliminare s-a stabilit a

fi de 0,8 ore.

Efectul alimentelor asupra absorpţiei nu este cunoscut.

Distribuţie

Volumul de distribuţie al fenilbutiratului este de 0,2 l/kg.

Metabolizare

După o doză unică de 5 g de fenilbutirat de sodiu, sub formă de granule, concentraţiile plasmatice

măsurabile de fenilacetat şi fenilacetilglutamină sunt detectate la 30 respectiv 60 de minute după

dozare. Timpul mediu pentru atingerea concentraţiei maxime s-a stabilit a fi de 3,55 şi respectiv de

3,23 ore, iar concentraţia maximă medie a fost de 45,3 şi respectiv de 62,8 µg/ml. Timpul de

înjumătăţire prin eliminare s-a stabilit a fi de 1,3 şi respectiv de 2,4 ore.

Studii efectuate cu doze mari de fenilacetat pe cale intravenoasă au evidenţiat o farmacocinetică

neliniară, caracterizată printr-un metabolism saturabil la fenilacetil-glutamină. Dozajul repetat cu

fenilacetat a evidenţiat inducerea clearance-ului.

La majoritatea pacienţilor cu tulburări ale ciclului ureei sau hemoglobinopatii cărora le-au fost

administrate doze diferite de fenilbutirat (300 – 650 mg/kg/zi până la 20 g/zi) nu a putut fi detectată

concentraţia fenilacetatului în plasmă în probele matinale a jeun. La pacienţii cu tulburări ale funcţiei

hepatice transformarea fenilacetatului în fenilacetilglutamină poate fi relativ mai lentă. Trei pacienţi cu

ciroză (din 6) care au primit în mod repetat, pe cale orală, fenilbutirat de sodiu (20 g/zi în trei doze) au

prezentat concentraţii mari de fenilacetat în plasmă în a treia zi, valori care au fost de cinci ori mai

mari decât cele observate după prima doză.

La voluntarii normali s-au evidenţiat diferenţe în funcţie de sex în ceea ce priveşte parametrii

farmacocinetici în cazul fenilbutiratului şi fenilacetatului (ASC şi C

cu aproximativ 30-50% mai

mari la femei), dar nu şi în cazul fenilacetilglutaminei. Aceste efecte se pot datora naturii lipofile a

fenilbutiratului de sodiu şi, în consecinţă, diferenţelor în volumul de distribuţie.

Eliminare

Aproximativ 80-100% din medicament este excretat prin rinichi în decurs de 24 ore sub forma

produsului conjugat, fenilacetilglutamină.

5.3

Date preclinice de siguranţă

Fenilbutiratul de sodiu a dat rezultat negativ în 2 teste de mutageneză, şi anume testul Ames şi testul

cu micronucleu. Rezultatele indică faptul că fenilbutiratul de sodiu nu a indus efecte mutagene în

testul Ames, cu sau fără activare metabolică.

Rezultatele testului cu micronucleu nu au evidenţiat efecte clastogene ale fenilbutiratului de sodiu la

şobolani trataţi cu doze toxice sau netoxice (examinaţi la 24 şi 48 de ore după administrarea unei doze

orale unice de 878 până la 2800 mg/kg). Nu s-au efectuat studii de carcinogeneză şi fertilitate cu

fenilbutiratul de sodiu.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1

Lista excipienţilor

Stearat de calciu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2

Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3

Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4

Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

6.5

Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane de PEID cu capace de siguranţă care previn accesul copiilor, cu granule de 266 g sau 532 g.

Sunt furnizate trei linguri de măsurare de mărimi diferite.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Se recomandă să se umple complet lingura de dozaj în flacon şi să se utilizeze o suprafaţă plată, de

exemplu lama unui cuţit, pentru măsurarea dozajului corect. În acest mod vor rezulta următoarele

doze: măsura mică 1,2 g, măsura medie 3,3 g şi măsura mare 9,7 g de fenilbutirat de sodiu.

Dacă pacientul necesită administrarea medicamentului prin tubaj, este posibil să se reconstituie

AMMONAPS în apă înainte de utilizare (solubilitatea fenilbutiratului de sodiu este de până la 5 g în

10 ml apă). Vă rugăm să observaţi că granulele reconstituite vor forma în mod normal o suspensie albă

cu aspect lăptos.

Dacă granulele de AMMONAPS trebuie administrate cu alimente, lichide sau apă, este important să

fie administrate imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Immedica Pharma AB

SE-113 29 Stockholm

Suedia

8.

NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/120/003 (granule de 266 g)

EU/1/99/120/004 (granule de 532 g)

9.

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 08/12/1999

Data celei mai recente reînnoiri: 08/12/2009

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

European Medicines Agency

7 Westferry Circus, Canary Wharf, London E14 4HB, UK

Tel. (44-20) 74 18 84 00 Fax (44-20) 74 18 84 16

E-mail: mail@emea.europa.eu http://www.emea.europa.eu

European Medicines Agency, 2009. Reproduction is authorised provided the source is acknowledged.

Ref. doc.: Error! No property name supplied. EMEA/703049/2009

EMEA/H/C/219

Ammonaps

fenilbutirat de sodiu

Rezumat EPAR destinat publicului

Prezentul document este un rezumat al Raportului european public de evaluare (EPAR).

Documentul explică modul în care Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman

(CHMP) a evaluat studiile efectuate pentru a emite recomandările privind modul de utilizare a

medicamentului.

Dacă aveţi nevoie de informaţii suplimentare privind starea dumneavoastră de sănătate sau

tratamentul dumneavoastră, citiţi prospectul (care face parte, de asemenea, din EPAR) sau

adresaţi-vă medicului sau farmacistului. Dacă doriţi informaţii suplimentare pe baza

recomandărilor CHMP, citiţi Dezbaterea ştiinţifică (care face parte, de asemenea, din EPAR).

Ce este Ammonaps?

Ammonaps este un medicament care conţine substanţa activă fenilbutirat de sodiu. Acesta este

disponibil sub formă de comprimate ovale de culoare albă (500 mg) şi sub formă de granule

(940 mg/g).

Pentru ce se utilizează Ammonaps?

Ammonaps se utilizează pentru tratarea pacienţilor cu tulburări ale ciclului ureei. Aceşti pacienţi nu

pot elimina azotul rezidual din organism deoarece le lipsesc unele enzime care se găsesc, de obicei, în

ficat. În organism, azotul rezidual se găseşte sub formă de amoniac, care este toxic, în special pentru

creier.

Ammonaps se administrează pacienţilor cărora le lipsesc una sau mai multe dintre următoarele

enzime: carbamil-fosfat-sintetază, ornitin-transcarbamilază sau argininosuccinat-sintetază. Se poate

utiliza la pacienţi care prezintă următoarele forme ale bolii:

boală cu „debut timpuriu” la sugarii care prezintă o lipsă totală a uneia sau mai multora dintre

aceste enzime în cursul primei luni de viaţă;

boală cu „debut întârziat” la pacienţii care prezintă o lipsă parţială a unei enzime după vârsta de o

lună ş

i care au suferit leziuni cerebrale cauzate de concentraţiile ridicate de amoniac din sânge.

Medicamentul se poate elibera numai pe bază de reţetă.

Cum se utilizează Ammonaps?

Tratamentul cu Ammonaps trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratarea pacienţilor cu

tulburări ale ciclului ureei.

Ammonaps se utilizează ca adjuvant la alte tratamente, împreună cu un regim alimentar special sărac

în proteine pentru a reduce absorbţia de azot. Doza zilnică de Ammonaps este ajustată pentru fiecare

pacient în parte şi depinde de regimul alimentar, înălţimea şi greutatea pacientului. Sunt necesare

analize de sânge periodice pentru determinarea dozei zilnice corecte. Doza de Ammonaps trebuie

împărţită în cantităţi egale, administrate la fiecare masă.

Comprimatele sunt pentru adulţi şi copii, iar granulele se administrează sugarilor şi pacienţilor care nu

pot înghiţi comprimate. Granulele sunt fie amestecate în alimente sau băuturi imediat înainte de a fi

consumate, fie dizolvate în apă înainte de a fi administrate printr-un tub care ajunge în stomac prin

abdomen sau nas.

Ammonaps este un tratament pe termen lung şi trebuie utilizat până când pacientului i se efectuează

un transplant hepatic reuşit.

Cum acţionează Ammonaps?

Consumul de proteine aduce azot în organism, care este apoi transformat în amoniac. Pacienţii cu

tulburări ale ciclului ureei nu pot elimina amoniacul din organism, prin urmare, acesta poate atinge

concentraţii ridicate, provocând probleme grave, între care handicap, leziuni cerebrale şi deces.

Substanţa activă din Ammonaps, fenilbutiratul de sodiu, este convertită în organism într-o substanţă

numită fenilacetat. Fenilacetatul se combină cu aminoacidul glutamină, care conţine azot, formând o

substanţă ce poate fi eliminată din organism pe cale renală. Acest lucru permite scăderea

concentraţiilor de azot din organism, reducând cantitatea de amoniac produsă.

Cum a fost studiat Ammonaps?

Ammonaps a fost studiat la 82 de pacienţi cu tulburări ale ciclului ureei care au fost trataţi cu

Ammonaps şi care nu urmaseră în prealabil alte tratamente pentru boala de care sufereau. Ammonaps

nu a fost comparat cu alte tratamente. Principala măsură de eficacitate a fost supravieţuirea, dar studiul

a evaluat, de asemenea, numărul de episoade hiperamoniemice (perioade cu concentraţii foarte ridicate

de amoniac în sânge), dezvoltarea cognitivă (dezvoltarea capacităţii de gândire, învăţare şi memorare),

creşterea şi valorile sanguine de amoniac şi glutamină.

Ce beneficii a prezentat Ammonaps în timpul studiilor?

Rata de supravieţuire totală a fost de aproximativ 80% la nou-născuţii care au fost trataţi cu

Ammonaps. Dimpotrivă, nou-născuţii netrataţi înregistrează, de obicei, decesul în cursul primului an

de viaţă. Rata de supravieţuire a fost mai ridicată la pacienţii care au dezvoltat boala mai târziu în

viaţă. Diagnosticul timpuriu şi tratamentul imediat sunt importante pentru reducerea riscului de

handicap.

Care sunt riscurile asociate cu Ammonaps?

Cele mai frecvente efecte secundare asociate cu Ammonaps (observate la mai mult de 1 din 10

pacienţi) sunt: amenoreea (absenţa ciclurilor menstruale) şi menstruaţia neregulată (cicluri menstruale

neregulate), dar acestea se produc doar la pacientele cu potenţial fertil. Alte efecte secundare frecvente

includ: disfuncţie renală şi hemograme (numărul de eritrocite, leucocite şi trombocite) anormale.

Pentru lista completă a tuturor efectelor secundare raportate asociate cu Ammonaps, a se consulta

prospectul.

Ammonaps nu se administrează persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergie) la

fenilbutiratul de sodiu sau la oricare alt ingredient al acestui medicament. Este interzisă administrarea

medicamentului la pacientele gravide sau care alăptează.

De ce a fost aprobat Ammonaps?

Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman (CHMP) a remarcat că tulburările ciclului

ureei reprezintă o boală gravă pentru care există pu

ţine tratamente şi că s-a demonstrat că Ammonaps

împiedică creşterea excesivă a concentraţiilor de amoniac. Prin urmare, în pofida informaţiilor limitate

disponibile, CHMP a decis că beneficiile Ammonaps sunt mai mari decât riscurile asociate acestuia ca

medicament adjuvant în tratamentul pe termen lung al tulburărilor ciclului ureei. Comitetul a

recomandat acordarea autorizaţiei de introducere pe piaţă pentru Ammonaps.

Ammonaps a fost autorizat în „circumstanţe excepţionale” deoarece la momentul aprobării, întrucât

boala este rară, informaţiile disponibile erau limitate. Întrucât societatea a pus la dispoziţie informaţiile

suplimentare solicitate, statutul de „circumstanţe excepţionale” a luat sfârşit la 6 iulie 2004.

Alte informaţii despre Ammonaps:

Comisia Europeană a acordat o autorizaţie de introducere pe piaţă pentru Ammonaps, valabilă pe

întreg teritoriul Uniunii Europene, la 8 decembrie 1999. Autorizaţia de introducere pe piaţă a fost

reînnoită la 8 decembrie 2004 şi la 8 decembrie 2009. Titularul autorizaţiei de introducere pe piaţă este

Swedish Orphan International AB.

EPAR-ul complet pentru Ammonaps este disponibil aici.

Prezentul rezumat a fost actualizat ultima dată în 12-2009.

Produse similare

Căutați alerte legate de acest produs

Vizualizați istoricul documentelor

Partajați aceste informații