Avelox comprimate filmate 400 mg

Moldova - Romanian - AMDM (Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale)

Buy It Now

Active ingredient:
Moxifloxacinum
Available from:
Bayer AG
ATC code:
J01MA14
INN (International Name):
Moxifloxacinum
Dosage:
400 mg
Pharmaceutical form:
comprimate filmate
Units in package:
N5
Prescription type:
Cu reteta
Manufactured by:
Bayer AG
Authorization number:
19677
Authorization date:
2013-07-16

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5424/2005/01-16 Anexa 1'

Prospect

Prospect: Informaţii pentru utilizator

Avelox 400 mg comprimate filmate

moxifloxacină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament

deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca ale dumneavoastră.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

Ce este Avelox şi pentru ce se utilizează

Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Avelox

Cum să luaţi Avelox

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Avelox

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1.

Ce este Avelox şi pentru ce se utilizează

Avelox conţine substanţa activă, moxifloxacină, care aparţine grupului de antibiotice, numite

fluorochinolone. Avelox acţionează prin distrugerea bacteriilor care provoacă infecţii.

Avelox se utilizează la pacienţii cu vârsta de 18 ani sau peste pentru tratamentul următoarelor infecţii

bacteriene când acestea sunt determinate de bacterii împotriva cărora moxifloxacina este

activă.Avelox trebuie utilizat numai pentru a trata aceste infecţii, atunci când antibioticele obişnuite nu

pot fi utilizate sau nu au avut efectul dorit:

Infecţii ale tractului respirator: înrăutăţirea bruscă a inflamaţiilor de lungă durată a căilor

respiratorii (exacerbarea bronşitei cronice), infecţii pulmonare (pneumonie) dobândite în afara

spitalului sau infecţii acute ale sinusurilor

Infecţii uşoare până la moderate ale tractului genital superior feminin (afecţiuni inflamatorii

pelvine), incluzând infecţiile trompelor şi infecţii ale mucoasei uterine. Comprimate Avelox

nu sunt sufieciente pentru terapia unică a acestui tip de infecţii, şi prin urmare, trebuie prescris

de către medicul dumneavoastră un antibiotic suplimentar pentru tratamentul infecţiilor

tractului genital superior feminin (vezi pct. 2)

În cazul în care următoarele infecţii bacteriene au arătat o îmbunătăţire în timpul tratamentului iniţial

cu soluţie perfuzabilă Avelox, tabletele Avelox pot fi prescrise de către medicul dumneavoastră pentru

a finaliza cursul tratamentului:

Infecţii pulmonare (pneumonii) dobândite în afara spitalului

Infecţii necomplicate ale pielii şi ţesuturilor moi ( de exemplu: impetigo, abcese simple,

furuncule, celulita)

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi (de exemplu abcese majore, răni datorate

muşcăturilor infectate, infecţii ale piciorului diabetic)

Comprimatele Axelox nu trebuie utilizate pentru a iniţia terapia pentru orice tip de infecţii ale pielii şi

ţesuturilor moi sau în infecţii severe ale plămânilor.

2.

Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Avelox

Adresaţi-vă medicului dacă nu sunteţi sigur că faceţi parte din unul dintre grupurile de pacienţi

descrise mai jos.

Nu luaţi Avelox

Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţa activă, moxifloxacina, la oricare alt antibiotic

chinolonic sau la oricare dintre celelalte componente ale Avelox (vezi pct. 6)

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi

Dacă aveţi vârsta sub 18 ani

Dacă aţi avut boli sau afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu antibiotice chinolonice

(vezi pct. 2 Aveţi grijă deosebită când luaţi Avelox şi pct. 4).

Dacă aţi avut sau v-aţi născut cu

- afecţiuni care determină modificări anormale ale electrocardiogramei (ECG, înregistrări

electrice ale ritmului inimii)

- un dezechilibru de săruri în sânge, în special o concentraţie mică de potasiu în sânge

(hipokaliemie), care în prezent nu este corectată prin tratament

- un ritm al inimii foarte lent (bradicardie)

- aveţi probleme cardiace (insuficienţă cardiacă)

- un ritm cardiac anormal (aritmie)

- sau luaţi alte medicamente care determină anumite modificări anormale ECG (vezi pct. 2

Avelox împreună cu alte medicamente). Aceasta se recomandă deoarece Avelox poate provoca

anumite modificări ale ECG, şi anume o prelungire a intervalului QT, adică o întârziere a

conducerii semnalelor electrice.

Dacă aveţi o afecţiune hepatică severă sau o valori serice crescute ale enzimelor hepatice

(transaminaze) de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Avelox adresaţi-vă medicului dumneavoastră

Avelox poate

să vă modifice ECG

(înregistrarea electrică a ritmului inimii), în special dacă

sunteţi femeie sau sunteţi o persoană în vârstă. Dacă v-aţi născut sau aţi avut orice afecţiune a

ritmului cardiac (evidenţiat prin ECG), un dezechilibru a sărurilor (în special concentraţie

scăzută a potasiului în sânge), aveţi un ritm cardiac foarte lent (bradicardie), aveţi o boală

coronariană, o boală hepatică severă (ciroză hepatică), sau luaţi alte medicamente care vă pot

afecta ritmul inimii (vezi pct.

Avelox împreună cu alimente şi

băuturi) consultaţi-l pe medicul

dumneavoastră înainte de a lua Avelox.

Dacă suferiţi de

epilepsie

sau aveţi o afecţiune care vă predispune la

convulsii

, întrebaţi-l pe

medicul dumneavoastră înainte de a lua Avelox.

Dacă aveţi dau dacă aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală, consultaţi medicul

dumneavoastră înainte de a lua Avelox.

Dacă dumneavoastră sau un membru al familiei aveţi deficit de

glucozo-6-fosfat

dehidrogenază

(o boală ereditară rară), informaţi medicul, care vă va spune dacă Avelox este

adecvat pentru dumneavoastră.

Dacă aveţi

infecţie complicată a tractului genital superior feminin

(de exemplu: asociată cu

abcese ale trompelor şi ovarelor sau pelvine) pentru care medicul dumneavoastră consideră

necesar tratamentul intravenos, tratamentul cu Avelox comprimate nu este adecvat.

- Pentru tratamentul

infecţiilor uşoare până la moderate ale tractului genital superior feminin

medicul dumneavoastră ar trebui sa vă prescrie alt antibiotic în plus faţă de Avelox. Dacă

simptomele nu se ameliorează după 3 zile de tratament, vă rugăm să vă adresaţi medicului

dumneavoastră.

- Dacă suferiţi de

miastenia gravis

, utilizarea Avelox poate agrava simptomele

bolii dumneavoastră. Dacă credeţi că sunteţi afectat, adresaţi-vă imediat medicului.

Aveţi grijă deosebită când luaţi Avelox

Când luaţi Avelox

Dacă aveţi

palpitaţii sau bătăi neregulate ale inimii

în timpul perioadei de tratament, trebuie

să-l informaţi-l pe medicul dumneavoastră imediat. El/ea poate dori să efectueze un ECG pentru

a măsura ritmul inimii.

- Riscul de

tulburări cardiace

poate creşte odată cu doza. De aceea trebuie să respectaţi dozele

prescrise.

Există riscuri minime să apară o

reacţie alergică bruscă şi severă

(o reacţie/şoc anafilactic)

chiar de la prima doză, cu următoarele simptome: sufocare, ameţeală, stare de rău sau leşin,

ameţeală la ridicarea în picioare.

Dacă se întâmplă aşa, nu mai luaţi Avelox şi solicitaţi

imediat asistenţă medicală.

Avelox poate provoca o

inflamare severă şi rapidă a ficatului

, care poate duce la o

insuficienţă hepatică care poate pune viaţa în pericol (inclusiv cazuri care pot pune viaţa în

pericol, vezi pct. 4). Vă rugăm să vă adresaţi medicului înainte de a continua tratamentul dacă

aveţi simptome cum sunt apariţia bruscă a unei stări generale de rău şi/sau greaţă asociată cu

îngălbenirea albului ochilor, urină închisă la culoare, mâncărimi ale pielii, tendinţă de sângerare

sau afecţiuni ale creierului provocate de tulburările hepatice apărute (simptome ale unei funcţii

hepatice reduse sau o inflamare rapidă şi severă a ficatului).

- Dacă aveţi o

reacţie la nivelul pielii sau vezicule şi/sau descuamări ale pielii şi/sau reacţii

mucoase

(vezi pct. 4) adresaţi-vă imediat medicului înainte de a continua tratamentul.

Antibioticele din clasa chinolonelor, inclusiv Avelox, pot cauza

convulsii

. Dacă acest lucru se

întâmplă, opriţi tratamentul cu Avelox şi contactaţi imediat medicul dumneavoastră.

Puteţi avea simptome de

neuropatie

cum ar fi: durere, senzaţie de arsură, furnicături, amorţeli

şi/sau slăbiciune. Dacă se întâmplă acest lucru, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră

înainte de a continua tratamentul cu Avelox.

Puteţi avea

probleme de sănătate mintală

chiar şi atunci când luaţi antibiotice din clasa

chinolonelor, inclusiv Avelox, pentru prima dată. În cazuri foarte rare depresiile sau problemele

de sănătate mintală au condus la gânduri de suicid şi comportament de autoagresiune, cum ar fi

încercările de suicid (vezi pct. 4). Dacă dezvoltaţi astfel de reacţii, opriţi tratamentul cu Avelox

şi informati-l imediat pe medicul dumneavoastră.

În timpul sau după tratamentul cu antibiotice, inclusiv Avelox, este posibil să apară

diaree

Dacă aceasta devine severă sau persistentă, sau dacă observaţi că scaunul conţine sânge sau

mucus, trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Avelox şi să vă adresaţi medicului

dumneavoastră. În această situaţie, nu trebuie să luaţi medicamente care opresc sau încetinesc

mişcările intestinale.

Avelox poate provoca uneori

durere şi inflamaţii ale tendoanelor

, în special dacă sunteţi în

vârstă sau urmaţi un tratament concomitent cu corticosteroizi. La primul semn de durere sau

inflamaţie trebuie să încetaţi să mai luaţi Avelox, să ţineţi membrul afectat în repaus şi să îl

informaţi imediat pe medicul dumneavoastră.

Dacă sunteţi în vârstă şi aveţi

probleme cu rinichii

, aveţi grijă să beţi suficiente lichide,

deoarece deshidratarea poate mări riscul de insuficienţă renală.

Dacă

vă slăbeşte acuitatea vizuală

sau dacă aveţi alte afectări ale ochilor în timpul

tratamentului cu Avelox, adresaţi-vă imediat unui specialist oftalmolog (vezi pct. 2 Conducerea

vehiculelor şi folosirea utilajelor şi pct. 4.)

- Antibioticele fluorochinolonice pot provoca

tulburări ale zahărului din sânge

, atât o scădere a

zahărului din sânge sub nivelurile normale (hipoglicemie), cât şi o creştere a zahărului din sânge

peste nivelurile normale (hiperglicemie). La pacienţii trataţi cu Avelox, tulburări ale zahărului

din sânge au avut loc în special la pacienţii care primesc tratament concomitent cu medicamente

antidiabetice orale, care scad glucoza din sânge (de exemplu sulfoniluree) sau insulina. Dacă

suferiţi de diabet zaharat, nivelul zahărului din sânge trebuie monitorizat cu atenţie.

Antibioticele chinolonice pot provoca o s

ensibilitate sporită a pielii la lumina solară sau la

radiaţiile ultraviolete

. Evitaţi expunerea prelungită la lumina solară sau la lumina solară

puternică şi nu utilizaţi aparatele de bronzat sau alte lămpi cu ultraviolete pe timpul

tratamentului cu Avelox.

- Eficacitatea soluţiei perfuzabile de moxifloxacină în tratamentul arsurilor grave, infecţiilor

ţesuturilor profunde şi a infecţiilor piciorului diabetic cu osteomiolită (infecţii ale măduvei

osoase), nu a fost stabilită.

Copii şi adolescenţi

Avelox nu este recomandat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani. Informaţiile privind utilizarea acestui

medicament la copii şi adolescenţi sunt insuficiente.

Avelox împreună cu alte medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte

medicamente în afară de Avelox, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Pentru administrarea Avelox trebuie să ţineţi seama de următoarele:

Dacă pe durata tratamentului cu Avelox luaţi alte medicamente care afectează inima, există un

risc crescut de a vă afecta ritmul cardiac. De aceea nu luaţi Avelox împreună cu următoarele

medicamente:

medicamente care fac parte din grupul antiaritmicelor (de exemplu: chinidină,

hidrochinidină, disopiramidă, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)

medicamente care fac parte din grupul neurolepticelor (de exemplu: fenotiazine,

pimozidă, sertindol, haloperidol, sultopridă)

medicamente care fac parte din grupul antidepresivelor triciclice

unele chimioterapice antibacteriene (de exemplu: saquinavir, sparfloxacină,

eritromicină intravenos, pentamidină, antimalarice, în special halofantrină)

unele antihistaminice (de exemplu: terfenadină, astemizol, mizolastină)

alte medicamente (de exemplu: cisapridă, vincamină intravenos, bepridil şi difemanil).

Orice medicament care conţine magneziu sau aluminiu, cum sunt antiacidele pentru indigestie,

sau orice medicament care conţine fer sau zinc, medicament conţinând didanozină sau sucralfat

(pentru tratamentul tulburărilor gastrointestinale), care pot reduce acţiunea comprimatelor de

Avelox. De aceea luaţi comprimatul de Avelox cu 6 ore înainte de sau după administrarea altui

medicament.

Cărbunele medicinal luat o dată cu Avelox reduce acţiunea Avelox . De aceea se recomandă ca

aceste medicamente să nu fie administrate împreună.

Dacă urmaţi un tratament cu anticoagulante orale (de exemplu warfarină), ar putea fi necesar ca

medicul să vă urmărească timpii de coagulare sangvină.

Trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi un alt medicament care scade nivelul

potasiului în sânge (de exemplu: unele diuretice, unele laxative sau corticosteroizi [medicamente

antiiinflamatoare], amfotericina B) sau cauzează încetinirea bătăilor inimii, deoarece acestea pot creşte

riscul tulburărilor grave de ritm cardiac în timpul tratamentului cu Avelox.

Avelox împreună cu alimente şi băuturi

Efectul Avelox nu este influenţat de alimente, inclusiv produse lactate.

Sarcina alăptarea şi fertilitatea

Nu luaţi Avelox dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau planificaţi o sarcină, adresaţi-vă

medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Studiile pe animale nu au indicat că fertilitatea este afectată de adminiastrarea acestui medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Avelox vă poate face să vă simţiţi ameţit sau confuz

sau puteţi leşina pentru o perioadă

scurtă de timp. Dacă aveţi aceste manifestări, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Avelox conţine lactoză

Comprimatele de Avelox conţin lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi

intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua Avelox.

3.

Cum să luaţi Avelox

Luaţi întotdeauna Avelox exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul

dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată pentru adulţi este de un comprimat filmat (400 mg) odată pe zi.

Înghiţiţi comprimatul întreg (pentru a evita gustul amar) de preferinţă cu multă apă. Avelox poate fi

luat cu sau fără alimente. Se recomandă să luaţi comprimatul la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii în vârstă, pacienţii cu greutate corporală mică sau la cei

cu afecţiuni renale.

Durata tratamentului depinde de tipul de infecţie. Cu excepţia cazului în care medicul nu vă indică

altfel, durata recomandată a tratamentului cu Avelox este:

- Înrăutăţirea bruscă a bronşitei cronice (exacerbarea bronşitei cronice)

5 – 10 zile

- Infecţii pulmonare (pneumonii) dobândite în afara spitalului, cu excepţia cazurilor severe 10 zile

- Infecţie acută a sinusurilor (sinuzită bacteriană acută)

7 zile

-Infecţii uşoare până la moderate ale tractului genital superior feminin (afecţiuni inflamatorii pelvine),

incluzând infecţii ale trompelor şi infecţii ale mucoasei uterine

14 zile

Când Avelox 400 mg comprimate filmate este utilizat pentru a finaliza un curs de tratament iniţiat cu

Avelox 400 mg/250 ml soluţie perfuzabilă, durata recomandată de tratament este:

- Infecţii pulmonare (pneumonii) dobândite în afara spitalului 7- 14 zile

Majoritatea pacienţilor cu pneumonie au fost trecuţi la tratamentul cu Avelox 400 mg comprimate

filmate în termen de 4 zile.

- Infecţii ale pielii şi ale structurii acesteia 7-21 zile

Majoritatea pacienţilor cu infecţii ale pielii şi ale structurii acesteia au fost trecuţi pe tratament

administrat oral cu Avelox 400 mg comprimate filmate după 6 zile.

Este important să duceţi tratamentul până la capăt, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine după

câteva zile. Dacă opriţi tratamentul prea devreme este posibil ca infecţia să nu fie complet vindecată,

infecţia poate să reapară sau starea dumneavoastră se poate înrăutăţi şi există, de asemenea, riscul de a

crea rezistenţă bacteriană la antibiotic.

Doza şi durata recomandată a tratamentului nu trebuie depăşite (vezi pct. 2 Aveţi grijă deosebită când

luaţi Avelox).

Dacă luaţi mai mult Avelox decât trebuie

Dacă luaţi mai mult decât doza prescrisă de un comprimat pe zi, adresaţi-vă imediat medicului şi, dacă

este posibil, arătaţi medicului sau farmacistului comprimatele rămase, pachetul sau acest prospect

pentru a şti ce aţi luat.

Dacă uitaţi să luaţi Avelox

Dacă uitaţi să luaţi comprimatul, luaţi-l de îndată ce vă amintiţi, în cursul aceleiaşi zile. Dacă nu luaţi

un comprimat în cursul unei zile, în ziua următoare luaţi doza normală (un comprimat). Nu luaţi o

doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă aveţi nelămuriri, consultaţi medicul sau farmacistul.

Dacă încetaţi să luaţi Avelox

Dacă tratamentul cu acest medicament este întrerupt prea devreme este posibil ca infecţia să nu fi fost

complet tratată. Întrebaţi medicul dacă doriţi să întrerupeţi tratamentul înainte de termen.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Avelox poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Au fost observate următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Avelox.

Frecvente

(pot afecta până la 1 din 10 persoane)

- infecţii determinate de bacterii rezistente sau fungi, de exemplu: infecţii la nivelul gurii sau mucoasei

vaginale determinate de Candida

- dureri de cap

- ameţeli

- variate alterări ale activităţii electrice a inimii (ECG) la pacienţii cu valoare scăzută a

potasiului sanguin

- greaţă, vomă, dureri abdominale şi de stomac

- diaree

- valori serice crescute ale transaminazelor serice

Mai puţin frecvente

(pot afecta până la 1 din 100 persoane)

- număr scăzut de globule roşii

- număr scăzut de globule albe

- număr scăzut de globule albe specifice (neutrofile)

- scăderea sau creşterea celulelor sanguine specifice necesare coagulării sângelui

- creşterea numărului de globule albe specializate (eozinofile)

- scăderea coagulării sângelui

- reacţie alergică generalizată severă, apărută brusc

- mâncărime, urticarie

- creşterea valorilor lipidelor (grăsimilor) în sânge

- reacţii anxioase, nelinişte/agitaţie

- parestezii şi disestezii

- senzaţie de furnicături (ace) şi/sau amorţire

- tulburări ale gustului (pierdere a gustului în cazuri foarte rare)

- confuzie şi dezorientare

- tulburări de somn (în special, insomnie)

- tremurături

- senzaţie de ameţeală (rotire şi prăbuşire)

- somnolenţă

- tulburări de vedere, incluzând vedere dublă şi înceţoşată

- variate alterări ale activităţii electrice a inimii (ECG), palpitaţii, bătăi rapide şi neregulate ale inimii,

anomalii grave ale ritmului cardiac, angină pectorală

- lărgirea vaselor de sânge

- dificultăţi de respiraţie incluzând crize de astm bronşic

- lipsa apetitului alimentar

- balonare

- constipaţie

- tulburări la nivelul stomacului (indigestie/arsuri)

- inflamaţie a stomacului (gastroenterită)

- creştere unei enzime digestive specifice din sânge (amilaza)

- insuficienţă hepatică (incluzând creşterea unei enzime hepatice specifice în sânge (LDH))

- creşterea bilirubinemiei

- creşterea unei enzime hepatice specifice în sânge (gama-glutamiltransferază şi/sau fosfatază alcalină)

- dureri articulare, dureri musculare

- deshidratare (cauzată de dairee sau de consum redus de lichide)

- stare generală de rău (în special slăbiciune sau oboseală)

- dureri de spate, piept, pelvis şi la nivelul extremităţilor

- transpiraţie

- piele uscată.

Rare

(pot afecta până la 1 din 1000 persoane)

- nivel anormal al tromboplastinei

- reacţie alergică generalizată severă, apărută brusc, incluzând foarte rar, şoc anafilactic, cu potenţial

letal (dificultate în respiraţie, scăderea tensiunii arteriale, accelerarea pulsului), edem (incluzând

edemul cu potenţial letal de la nivelul căilor aeriene)

- creşterea glicemiei şi a valorii acidului uric în sânge

- labilitate emoţională

- depresie (

în cazuri foarte rare, poate să ajungă la comportament de autoagresiune,precum idei

suicidale sau incercări de suicid

), halucinaţii

- hipoestezie

- tulburări ale mirosului (incluzând anosmie)

-coşmaruri

- tulburări de coordonare (incluzând tulburări de mers, în special determinate de ameţeli sau vertij,

în

cazuri foarte rare, poate să ducă la căzături cu vătămări, mai ales la vârstnici

- convulsii inclusiv de tip grand mal

- tulburări ale atenţiei, afectarea senzaţiilor de la nivelul pielii, modificări ale mirosului (incluzând

pierderea mirosului), coşmaruri, tulburări ale echilibrului şi slabă coordonare (datorită ameţelii),

convulsii, tulburări de concentrare, instabilitate emoţională, afectarea vorbirii, pierdere parţială sau

totală a memoriei

- afectarea auzului inclusiv surditate (de obicei reversibilă)

- tahiaritmii ventriculare

- sincopă

- hipertensiune arterială, hipotensiune arterială

- dificultate la înghiţire, inflamaţie la nivelul gurii, formă gravă de diaree conţinând sânge şi/sau

mucus (colită asociată utilizării antibioticelor, incluzând colita pseudomembranoasă), care în cazuri

foarte rare poate determina complicaţii care pot pune viaţa în pericol

- icter (îngălbenire a albului ochilor sau a pielii), inflamaţie a ficatului

- durere şi inflamaţie a tendoanelor (tendinită), crampe musculare, spasme musculare, slăbiciune

musculară

- afectare renală (incluzând creşterea valorilor ureei şi creatininei la testele de laborator), insuficienţă

renală, edem

Foarte rare

(pot afecta până la 1 din 10000 persoane)

- hiperestezie

- vedere înceţoşată (în special în timpul reacţiilor adverse de la nivelul SNC)

- ritm cardiac anormalăilor inimii

- valori crescute ale protrombinei / INR scăzut

- creşterea sensibilităţii pielii

- un sentiment de auto-detaşare (a nu fi tu însuţi)

- inflamaţie fulminantă la nivelul ficatului putând determina insuficienţă hepatică care poate pune

viaţa în pericol (inclusiv cazuri letale

- modificări la nivelul pielii şi mucoaselor (vezicule dureroase în zona gură/nas sau la nivelul

penisului/vaginului), cu potenţial letal (sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică)

- ruptură de tendon, inflamaţie a articulaţiilor, rigiditate mu

sculară, agravarea simptomelor de

miastenie gravis.

De asemenea, au fost foarte rare cazuri de apariţie a următoarelor reacţii adverse raportate după

tratamentul cu alte chinolone şi care ar putea să apară în timpul tratamentului cu Avelox: pierderea

trecătoare a vederii, valori crescute ale sodiului în sânge, valori crescute ale calciului în sânge,

distrugerea crescută a globulelor roşii sanguine, reacţii musculare cu distrugerea celulelor

musculare, sensibilitate crescută a pielii la lumina solară sau ultravioletă.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă

nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă

manifestaţi

orice

reacţii

adverse,

adresaţi-vă

medicului

dumneavoastră

farmacistului.

Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta

reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate

pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa

acestui medicament.

5.

Cum se păstrează Avelox

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe folie sau pe cutie

după EXP. Data de

expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 25

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umezeală.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi

farmacistul cum să aruncaţi medicamentele care nu le mai utilizaţi. Aceste măsuri vor ajuta la

protejarea mediului.

6.

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Avelox

Substanţa activă

este moxifloxacină. Fiecare comprimat filmat conţine 400 mg moxifloxacină

sub formă de clorhidrat.

Nucleu

: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat(vezi pct.

Avelox

conţine lactoză

) şi stearat de magneziu;

Film

: hipromeloză 15 cP, macrogol 4000, oxid feric (E 172), dioxid de titan (E 171).

Cum arată Avelox şi conţinutul ambalajului

Comprimate filmate de culoare roşu închis, cu marcajul

‘’

M400

’’

pe o faţă şi

‘’

BAYER

’’

pe cealaltă faţă.

Comprimatele filmate Avelox 400 mg sunt ambalate în cutii care conţin folii albe opace sau

transparente de polipropilenă şi aluminiu.

Acestea sunt disponibile în ambalaje de 5, 7, respectiv 10 comprimate filmate şi în ambalaje pentru uz

spitalicesc de 25, 50, 70, 80, respectiv 100 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din aluminiu/aluminiu cu un comprimat filmat.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

BAYER AG

Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania

Fabricantul

BAYER AG

Kaiser-Wilhelm-Allee, 51368 Leverkusen, Germania

Acest prospect a fost aprobat în Iulie, 2017

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5424/2005/01-16 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Avelox 400 mg comprimate filmate

2.

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine moxifloxacină 400 mg (sub formă de clorhidrat de moxifloxacină).

Fiecare comprimat filmat conţine 68 mg

lactoză monohidrat (= 66,56 mg lactoză).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare roşu închis, cu formă alungită, convexe cu faţete de dimensiune 17 x 7

mm, cu raza de curbură de 10 mm şi o greutate de 693,8 – 699,8 mg.

Comprimate filmate au marcajul

‘’

M400

’’

pe o faţă şi

‘’

BAYER

’’

pe cealaltă faţă.

4.

DATE CLINICE

4.1

Indicaţii terapeutice

Avelox 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la

pacienţi cu vârsta de 18 ani sau peste, cauzate de către bacterii sensibile la moxifloxacină (vezi pct.

4.4, 4.8 şi 5.1):

Infecţii ale tractului respirator

- Exacerbarea bronşitei cronice (EBC).

- Pneumonie dobândită în colectivitate (PDC), inclusiv PDC cauzată de tulpini rezistente la mai

multe tipuri de medicamente

- Sinuzită bacteriană acută (SBA)

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia

Afecţiuni inflamatorii pelvine uşoare până la moderate (adică, infecţii ale tractului genital superior

feminin, incluzând salpingite şi endometrite)

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS) (de ex. infecţii ale piciorului

diabetic)

Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a

medicamentelor antibacteriene.

4.2

Doze şi mod de administrare

Doze (adulţi)

Un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.

Grupuri speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară pană la severă (clearance-

ul creatininei ≤ 30 ml/min/1,73m

) sau la pacienţii trataţi prin dializă cronică, adică hemodializă şi

dializă peritoneală ambulatorie continuă.

Insuficienţă hepatică

Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi

Moxifloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Nu s-au determinat eficacitatea şi

siguranţa moxifloxacinei la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Administrare orală

Comprimatul filmat trebuie înghiţit întreg cu lichid suficient şi poate fi luat independent de orarul

meselor.

Durata tratamentului

Durata tratamentului este determinată de severitatea indicaţiei sau de răspunsul clinic. Sunt date

următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiile tractului respirator superior şi inferior:

- Broşite: acutizarea bronşitei cronice,

5 zile

- Pneumonie: pneumonie dobândită în colectivitate,

10 zile

- Sinuzită: sinuzită bacteriană acută:

7 zile

- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia: 7 zile

- Infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia

durata totală a tratamentului secvenţial

(admnistrare intravenoasă urmată de cea orală): 7-21 zile

Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie

depăşite. Avelox 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un tratament de

până la 14 zile.

Terapie secvenţială(admnistrare intravenoasă urmată de cea orală)

În studiile clinice cu terapie secvenţială majoritatea pacienţilor au trecut de la terapie intravenoasă la

terapie orală întru-un interaval de 4 zile (pneumonie dobândită în colectivitate) sau 6 zile (infecţii

complicate ale pielii şi ale structurii acesteia). Durata totală recomandată a tratamentului intravenos şi

oral este de 7-14 zile pentru pneumonie dobândită în colectivitate şi de 7-21 zile pentru infecţii

complicate ale pielii şi ale structurii acesteia.

4.3

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare din excipienţi (vezi pct. 6.1)

Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)

Pacienţi cu vârsta sub 18 ani

Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone.

Atât în studiile preclinice cât şi la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei, ca urmare

a expunerii la moxifloxacină, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin urmare, din motive de

siguranţă în utilizare, moxifloxacina este contraindicată pacienţilor cu:

Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită, diagnosticată

Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată

Bradicardie relevantă clinic

Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng

Antecedente de aritmii simptomatice.

Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT

(vezi, de asemenea, pct. 4.5).

Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicată la pacienţii cu

insuficienţă hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii cu valori serice ale transaminazelor crescute >5 ori

limita superioară a valorilor normale.

4.4

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipersensibilitate/reacţii alergice

În unele cazuri au fost raportate hipersensibilitatea şi reacţiile alegice la fluorochinolone, inclusiv

moxifloxacină, după prima administrare, iar medicul trebuie informat imediat. Reacţii anafilactice pot

avansa la un şoc care poate pune viaţa în pericol, chiar şi după prima administrare. În aceste cazuri

moxifloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit un tratament adecvat (de exemplu tratamentul

pentru şoc).

Prelungirea intervalului QTc şi prelungirea QTc potenţial legată de condiţiile clinice

S-a demonstrat că Avelox prelungeşte intervalul QTc pe electrocardiograma unora dintre pacienţi. La

analiza ECG-urilor obţinute în programul de studii clinice, prelungirea QTc la administrarea de

moxifloxacină a fost de 6 ms ± 26 ms, 1,4% faţă de valoarea iniţială.

Deoarece intervalul QTc iniţial

tinde să fie mai prelungit la femei comparativ cu bărbaţii, femeile pot fi mai sensibile la

medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De asemenea, pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la

efectele medicamentelor asupra intervalului QT.

Medicaţia care poate reduce kaliemia trebuie folosită cu precauţie la pacienţii trataţi cu moxifloxacină.

Moxifloxacina trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmogene curente (în

special femei şi pacienţi vârstnici), de exemplu: ischemia miocardică acută sau prelungirea intervalului

QT, deoarece poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) şi stop

cardiac (vezi pct. 4.3). Mărimea prelungirii intervalului QT poate creşte cu concentraţia

medicamentului. De aceea doza recomandată nu trebuie depăşită.

Beneficiul tratamentului cu moxifloxacină, mai ales în cazul infecţiilor puţin severe trebuie evaluat

luând în considerare informaţiile prezentate la punctul privind atenţionările şi precauţiile.

Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului de moxifloxacină, tratamentul trebuie

întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.

Nu s-au raportat morbidităţi sau mortalităţi cardiovasculare atribuite prelungirii intervalului QTc, în

timpul tratamentului cu Avelox în studiile clinice cu mai mult de 9000 de pacienţi, totuşi anumite

condiţii predispozante pot creşte riscul de aritmii ventriculare.

Prin urmare, dincauza lipsei de experienţă clinică, tratamentul cu Avelox trebuie evitat la următoarele

grupe de pacienţi:

pacienţi cunoscuţi a avea interval QT prelungit

pacienţi cu hipokaliemie necorectată

pacienţi care primesc agenţi antiaritmici clasa IA (de ex. quinidina,procainamida) sau clasa III

(de ex. amiodaronă, sotalol)

Avelox trebuie administrat cu precauţie datorită efectului său de prelungire a intervalul QT în

următoarele cazuri:

la pacienţii care primesc concomitent medicamente care prelungesc intervalul QT (de ex.

cisaprida, eritromicina, antipsihotice şi antidepresivi triciclici)

la pacienţii care prezintă condiţii pro-aritmice, precum bradicadie relevantă clinic, ischemie

miocardică acută

la pacienţii cu ciroză hepatică, deoarece nu poate fi exlusă preexistenţa prelungirii intercalului

QC la aceşti pacienţi

la femei şi pacienţi vârstnici, care pot fi susceptibili la administrarea medicamentelor care

prelungesc intervalul QTc.

Tulburări hepatice severe

Au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă cu potenţial de evoluţie la insuficienţă hepatică

(inclusiv cazuri letale), în asociere cu Avelox (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze

medicului înainte de continuarea tratamentului dacă apar semne şi simptome de hepatită fulminantă,

cum sunt astenie cu evoluţie rapidă asociată cu icter, urină inchisă la culoare, tendinţă de sângerare sau

encefalopatie hepatică.

Trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semne de disfuncţie

hepatică.

Reacţii cutanate buloase serioase

În timpul administrării moxifloxacinei s-au raportat cazuri de reacţii cutanate buloase de tipul

sindromului Stevens-Johnson sau necrolizei epidermice toxice (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului înainte de a continua tratamentul, dacă apar

reacţii cutanate şi/sau mucoase.

Pacienţi cu predispoziţie la convulsii

Chinolonele sunt cunoscute ca declanşatoare de convulsii. Trebuie administrate cu precauţie la

pacienţii cu tulburări ale SNC sau în prezenţa altori factori de risc care pot predispune la convulsii sau

care scad pragul de declanşare a acestora. În caz de convulsii, tratamentul cu moxifloxacină trebuie

întrerupt şi trebuie instituite măsurile corespunzătoare.

Neuropatie perifierică

Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzo-motorie rezultând în parestezii,

hipoestezii, diestezii sau slăbiciuni, la pacienţii care au fost trataţi cu chinolone, inclusiv Avelox.

Pacienţii aflaţi sub tratament cu moxifloxacină trebuie sfătuiţi să-şi informeze medicul înainte de

continuarea tratamentului, dacă dezvoltă simptome de neuropatie cum ar fi: durere, senzaţie de arsură,

furnicături, amorţeală, slăbiciune (vezi pct. 4.8).

Reacţii psihiatrice

Pot interveni reacţii psihiatrice, chiar şi după prima administrare de fluorochinolone, inclusiv

moxifloxacină. În cazuri foarte rare, depresiile sau reacţiile psihotice au progresat la gânduri de suicid

şi comportament de autoagresiune, cum ar fi încercările de suicid (vezi pct. 4.8). În eventualitatea în

care un pacient dezvoltă astfel de reacţii, moxifloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri

corespunzătoare. Se recomandă precauţie dacă moxifloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau

pacienţi cu afecţiuni psihiatrice în antecedente.

Colită asociată cu antibioticele, inclusiv diaree

Colita asociată cu antibiotice, inclusiv diaree au fost raportate la utilizarea de antibiotice cu spectru

larg, inclusiv colită pseudomembranoasă şi diaree asociată

Clostridium difficile

, a fost raportată la

utilizarea antibioticelor cu spectru larg, inclusiv moxifloxacină şi poate varia ca severitate de la diaree

uşoară până la colită care poate pune viaţa în pericol. Prin urmare, este important să se ia în

considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după utilizarea Avelox.

Dacă diareea sau colita asociate antibitoticelor, este suspectată sau confirmată, trebuie întrerupt

tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv moxifloxacină şi trebuie iniţiate imediat

măsuri terapeutice adecvate. În plus, trebuie luate măsuri adecvate de control al infecţiei, pentru a

reduce riscul de transmitere. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate la pacienţii care

dezvoltă diaree severă.

Pacienţi cu miastenie gravis

Avelox trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis deoarece simptomele pot fi

agravate.

Inflamaţii de tendon, rupturi de tendon

Pot apare inflamaţii şi rupturi de tendon (în special tendonul lui Achile), câteodată bilateral, la

tratamentul cu chinolone, inclusiv moxifloxacină, în special la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi

concomitent cu corticosteroizi; au fost raportate cazuri care apar chiar şi la 48 de ore de la începerea

terapiei, până la câteva luni după finalizarea terapiei. La primul semn de durere sau inflamaţie,

pacienţii trebuie să întrerupă tratamentul cu moxifloxacină, să ţină în repaus membrul(ele) afectat(e) şi

să consulte medicul imediat pentru a iniţia tratamentul corespunzător (de exemplu imobilizare) pentru

tendonul afectat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Pacienţii vârstnici cu tulburări renale trebuie să folosească cu precauţie moxifloxacină dacă nu pot

susţine un aport lichidian adecvat, deoarece deshidratarea poate mări riscul de insuficienţă renală.

Tulburări de vedere

Dacă este afectată vederea sau apar alte efecte asupra ochilor, trebuie solicitat imediat consult

oftalmologic (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Disglicemia

Ca în cazul tuturor fluorochinolonelor, au fost raporate la utilizarea moxifloxacinei tulburări ale

glucozei din sânge, incluzând atât hipoglicemie şi hiperglicemie . La pacienţii trataţi cu moxifloxacină,

disglicemia a apărut predominant la pacienţii diabetici vârstnici care primesc tratament concomitent cu

un agent oral hipoglicemiant (de exemplu sulfoniluree) sau insulină. La pacienţii cu diabet zaharat se

recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Prevenirea reacţiilor de fotosensibilitate

Se cunosc reacţii de fotosensibilitate provocate de chinolone. Totuşi în studiile preclinice şi clinice

special concepute, fotosensibilitatea nu a fost observată în cazul Avelox.

În plus, încă de la prima comercializare nu a existat nicio probă clinică referitoare la Avelox în acest

sens. Cu toate acestea, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite expunerea prelungită la radiaţii ultraviolete

sau lumină solară puternică pe durata tratamentului cu moxifloxacină.

Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

Pacienţii cu antecedente familiale sau personale de deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază sunt

predispuşi la reacţii hemolitice la tratamentul cu chinolone. În consecinţă, moxifloxacina trebuie

folosită cu precauţie la aceşti pacienţi.

Pacienţii cu intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-

galactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom

de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Pacienţi cu afecţiuni inflamatorii pelvine

La pacienţii cu afecţiuni inflamatorii pelvine complicate (de exemplu asociate cu abcese tubo-ovariane

sau pelviene) la care tratamentul intravenos este considerat necesar, tratamentul cu Avelox 400 mg

comprimate filmate nu este recomandat.

Din cauza prevalenţei pe scară largă şi în creştere a infecţiilor cu

Neissseria gonorrhoeae

rezistente la

fluorochinolone, monoterapia cu moxifloxacină trebuie să fie evitată la pacienţii cu boli inflamatorii

pelvine, cu excepţia cazurilor în care rezistenţa fluorochinolonelor la

N.

onorrhoeae

pot fi exclusă.

Dacă rezistenţa fluorochinolonelor la

N.

onorrhoeae

nu poate fi exclusă, trebuie luată în considerare

adăugarea unui antibiotic adecvat, care este periodic activ împotriva

N.

onorrhoeae

(de ex. o

cefalosporină). Dacă ameliorarea clinică nu se obţine după 3 zile de tratament, terapia trebuie

reevaluată.

Pacienţi cu ICCTS speciale

Eficacitatea clinică a moxifloxacinei administrate intravenos în tratamentul infecţiilor din arsuri

severe, fasciite şi infecţii ale piciorului diabetic cu osteomielită nu a fost stabilită.

Interferenţe cu testele biologice

Tratamentul cu moxifloxacină poate să determine rezultate fals negative în cazul culturilor de

Mycobacterium spp

. prin suprimarea creşterii micobacteriilor, cauzând rezultate fals-negative ale

probelor recoltate de la pacienţii care iau moxifloxacină.

Pacienţi cu infecţii cu SARM

Moxifloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor cu

Staphylococcus aureus

rezistent

la meticilină (SARM). În cazul infecţiilor suspectate sau confirmate datorită SARM trebuie iniţiat

tratamentul cu un agent antibacterian corespunzător (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Datorită reacţiilor adverse asupra cartilajelor animalelor tinere (vezi pct. 5.3), administrarea la copii şi

adolescenţi < 18 ani este contraindicată (vezi pct. 4.3).

4.5

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

A fost dovedită absenţa interacţiunilor relevante clinic cu Avelox, pentru următoarele substanţe:

atenolol, ranitidină, suplimente nutritive pe bază de calciu, teofilină, ciclosporină, contraceptive orale,

glibenclamidă, itraconazol, digoxină, morfină, probenecid. Nu sunt necesare ajustări ale dozelor pentru

aceste medicamente.

Antiacide, minerale şi multivitamine

Adminsitrarea concomitentă de Avelox împreună cu antiacide, minerale şi multivitamine poate afecta

absorbţia moxifloxacinei după administrarea orală datorită formării de complexe de chelare cu cationii

polivalenţi conţinuţi în aceste preparate. Acest lucru poate duce a concentraţii plasmatice considerabil

mai mici decât cele dorite. Prin urmare antiacidele, medicamentele antiretrovirale (de ex. didanozina),

şi alte preparate ce conţin magneziu sau aluminiu, sucralfat şi agenţi care conţin zinc sau fie ar trebui

sa fie adminsitrate cu cel puţin 4 ore înainte sau 2 ore după adminstrarea orală a unei doze de

moxifloxacină.

Ranitidina

Administrarea concomitentă cu ranitidina nu a amodificat caracteristicile absorbţiei de moxifloxacină.

Parametrii de absorbţie (C

, ASC) au fost comparabili şi indică lipsa de influenţă a pH-ului

gastric la absorbţia moxifloxacinei în tractul gastrointestinal.

Suplimente de calciu

Atunci când s-a adminsitat împreună cu suplimente de calciu în doze mari, a fost observată o rată uşor

mai redusă de absorbţie, în timp ce gradul de absorbţie a rămas neafectat. Efectul suplimentelor de

calciu asupra absorbţiei moxifloxacinei nu este relevant din punct de vedere clinic.

Teofilina

În conformitate cu datelein vitro, nu există nicio influenţă a moxifloxacinei asupra farmacocineticii

teofilinei la starea de echilibru, şi vice-versa, indicând faptul că moxifloxacina nu interferează cu

subtipul 1A2 al enzimelor citocromului P450.

Warfarina

Nu a fost observată nicio interacţiune asupra farmacocineticii, timpului de protrombină şi altor

parametri de coagulare în timpul tratamentului concomitent cu warfarina.

Modificări ale INR

International Normalised Ratio

A fost raportat un mare număr de cazuri demonstrând o creştere a activităţii anticoagulantelor orale la

pacienţii cărora li s-au administrat antibiotice, în special fluorochinolone, macrolide, tetracicline,

cotrimoxazol şi anumite cefalosporine. Factorii de risc par a fi

afecţiunile infecţioase şi inflamatorii,

vârsta şi starea generală a pacientului.

În aceste situaţii, este dificil de evaluat dacă infecţia sau tratamentul cu antibiotice determină modificări

ale INR (International Normalised Ratio). O măsură de precauţie este monitorizarea mai frecventă a

INR. Dacă este necesar, dozarea anticoagulantului oral trebuie să fie ajustată corespunzător.

Chiar dacă au fost observate rezultate negative în timpul unui studiu la voluntari sănătoşi privind

interacţiunea între moxifloxacină şi warfarină, măsurile de precauţie de mai sus

trebuie să fie aplicate

warfarinei ca şi altor anticoagulante.

Contraceptive orale

Nu a fost observată nicio interacţiune în timpul tratamentului concomitent cu Avelox şi contraceptive

orale.

Antidiabetice

Nu a fost observată nicio interacţiune clinic relevantă între glibenclamidă şi Avelox.

Itraconazol

Expunerea (ASC) la itraconazol a fost doar marginal modificată sub tratament concomitent cu Avelox.

Farmacocinetica moxifloxacinei nu a fost modificată semnificativ de itraconazol. Nu este necesară

ajustarea dozei de itraconazol atunci când se administrează împreună cu moxifloxacină şi vice-versa.

Digoxina

Farmacocinetica digoxinei nu este semnificativ influenţată de moxifloxacină şi vice-versa. După

administarea de doze repetate de moxifloxacină la voluntari sănătoşi C

a digoxinei a crescut cu

aproximativ 30% la starea de echilibru, fără a afecta nivelul ASC sau minimele.

Morfina

Administrarea parenterală de morfină cu Avelox nu a redus biodisponibilitatea orală a moxifloxacinei

şi a scăzut doar puţin C

(17%).

Atenolol

Farmacocinetica atenololului nu este semnificativ influenţată de Avelox. După administrarea unei

doze unice la subiecţi sănătoşi ASC a crescut marginal (cu aproximativ 4%) şi concentraţiile maxime

au scăzut cu 10%.

Probenecid

Întrun studiu clinic de investigare a impactului asupra beneficiului excreţiei renale

nu a fost evidenţiat niciun efect semnificativ asupra clearance-ului total aparent al organismului şi

clearance-ului renal al moxifloxacinei.

Cărbune activ

Administrarea concomitentă de cărbune activ cu o doză de 400 mg moxifloxacină determină

prevenirea pronunţată a absorbţiei medicamentului şi la reducerea biodisponibilităţii sistemice a

acestuia cu până la 80%. De aceea nu se recomandă admnistrarea concomitentă a acelor două

medicamente (vezi pct. 4.9).

Interacţiunea cu alimentele

Moxifloxacina nu are interacţiuni smnificative clinic cu alimentele, incluzând produsele lactate.

4.6

Sarcina alăptarea şi fertilitatea

Sarcina

Siguranţa moxifloxacinei în timpul sarcinii nua a fost evaluată. Studiile la animale au evidenţiat efecte

toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Din

cauza riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone la cartilajele articulaţiilor de

susţinere la animalele imature şi leziuni comune reversibile descrise la copiii care au primit

fluorochinolone, administrarea moxifloxacinei în timpul sarcinii este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Alăptare

Administrarea moxifloxacinei în timpul alăptării este contraindicată. Similar altor chinolone, s-a

demonstrat că moxifloxacina determină leziuni ale cartilajelor articulaţiilor de susţinere la animalele

imature. Datele preclinice arată că moxifloxacina se excretă în laptele matern (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea

Studii la animale nu au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

4.7

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele moxifloxacinei asupra capacităţii de a conduce şi de a

folosi utilaje. Totuşi, fluorochinolonele incluzând moxifloxacina pot să determine o scădere a

capacităţii pacientului de a conduce vehicule sau de a manevra utilaje, datorită reacţiilor adverse de la

nivelul SNC (de exemplu ameţeli, vezi pct. 4.8) sau pierderea acută şi de scurtă durată a conştienţei

(sincopă, vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să observe cum reacţionează la administrarea

moxifloxacinei înainte de a conduce vehicule şi a manevra utilaje.

4.8

Reacţii adverse

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse bazate pe studii clinice cu moxifloxacină 400 mg

(tratament oral şi secvenţial

ral/intravenos sau doar tratament intravenos),

şi clasificate în funcţie de frecvenţa apariţiei sunt

descrise mai jos:

Frecvenţele reacţiilor adverse, observate în studiile clinice şi care sunt redate în tabelul de mai jos,

sunt definite conform convenţiei MedDRA: frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1.000

şi <1/100); rare (≥1/10.000 şi <1/10.00); foarte rare (<1/10.000).

Reacţiile adverse listate mai jos ca fiind frecvente au fost observate cu o frevenţă mai mică de 3% în

afară de greaţă şi diaree. Reacţiile adverse raportate ulterior punerii pe piaţă sunt listate cu

font italic.

Clasificarea

pe organe,

aparate şi

sisteme

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Infecţii şi

infestări

Suprainfecţii

determinate de

bacterii rezistente

sau fungi

Tulburări

hematologice

şi limfatice

Anemie

Leucopenie

Neutropenie

Trombocitopenie

Trombocitemie

Timp de protrombină

prelungit/INR crescut

Nivel anormal

tromboplastinei

Valori crescute

ale protrombinei

/ INR scăzut

Valori ale

protrombinei /

INR anormal

Tulburări ale

sistemului

imunitar

Reacţie alergică

Prurit

Rash

Urticarie

Eozinofilie

Reacţie

anafilactică/ana

filactoidă

Edem alergic

/edem

angioneurotic

(incluzând

edem laringeal

cu potenţial

letal)

Şoc

anafilactic/anafil

actoid (potenţial

letal)

Tulburări

metabolice şi

de nutriţie

Hiperlipidemie

Hiperglicemie

Hiperuricemie

Hipoglicemie

Tulburări

psihice

Reacţii anxioase

Hiperactivitate

psihomotorie/agitaţie

Labilitate

emoţională

Depresie

(în

cazuri foarte

rare, poate să

ajungă la

comportament

de

autoagresiune,

precum idei

suicidale sau

incercări de

suicid)

Halucinaţii

Depersonalizare

Reacţii psihotice

(în cazuri foarte

rare, poate să

ajungă la

comportament

de

autoagresiune,

precum idei

suicidale sau

incercări de

suicid)

Clasificarea

pe organe,

aparate şi

sisteme

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări ale

sistemului

nervos

Cefalee

Ameţeli

Parestezii şi disestezii

Tulburări ale gustului

(în cazuri foarte rare,

incluzând ageuzie)

Confuzie şi

dezorientare

Tulburări ale somnului

(în special insomnie)

Tremor

Vertij

Somnolenţă

Hipoestezie

Tulburări ale

mirosului

(incluzând

anosmie)

Coşmaruri

Tulburări de

coordonare

(incluzând

tulburări de

mers, în special

determinate de

ameţeli sau

vertij,

în cazuri

foarte rare,

poate să ducă

la căzături cu

vătămări, mai

ales la

vârstnici

Convulsii

inclusiv de tip

grand mal

Tulburări ale

atenţiei

Tulburări de

vorbire

Amnezie

Neuropatie şi

polineuropatie

periferică

Hiperestezie

Tulburări

oculare

Tulburări de vedere (în

special în timpul

reacţiilor adverse de la

nivelul SNC)

Vedere

înceţoşată (în

special în timpul

reacţiilor

adverse de la

nivelul SNC)

Tulburări

acustice şi

vestibulare

Tinitus

Afectarea

auzului

inclusiv

surditate (de

opbicei

reversibilă)

Clasificarea

pe organe,

aparate şi

sisteme

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări

Cardio-

vasculare

Prelungirea

intervalului QT la

pacienţii cu

hipokaliemie

Prelungirea intervalului

Palpitaţii

Tahicardie

Vasodilataţie

Fibrilaţie atrială

Angina pectorală

Tahiaritmii

ventriculare

Sincopă

Hipertensiune

arterială

Hipotensiune

arterială

Aritmii

nespecifice

Torsada

vârfurilor

*

Stop cardiac

(în

special la

pacienţii cu

aritmii severe,

de ex.

bradicadie

severă, ischemie

miocardică

acută ).

Tulburări

respiratorii,

toracice şi

mediastinale

Dispnee (incluzând

dispneea din astmul

bronşic)

Tulburări

gastrointestin

ale

Greaţă

Vomă

Dureri

gastrointestinale şi

abdominale

Diaree

Anorexie

Constipaţie

Dispepsie

Flatulenţă

Gastroenterită (excl.

gastroenterită erozivă)

Valori serice crescute

ale amilazelor

Disfagie

Stomatită

Colita asociată

administrării

antibioticelor

(în cazuri

foarte rare

asociată cu

complicaţii

care pot pune

viaţa în pericol)

Tulburări

hepatobiliare

Valori serice

crescute ale

transaminazelor

Insuficienţă hepatică

(incluzând creşterea

LDH)

Bilirubinemie crescută

Valori serice crescute

ale gama-glutamil-

transferazei

Valori serice crescute

ale fosfatazei alcaline

Icter

Hepatită (în

special,

colestatică)

Hepatită

fulminantă

putând evolua

spre insuficienţă

hepatică cu risc

vital (inclusiv

cazuri letale)

Afecţiuni

cutanate şi ale

ţesutului

subcutanat

Reacţii buloase

de tip sindrom

Stevens-Johnson

sau necroliza

epidermică

toxică (cu risc

letal)

Tulburări ale

ţesutului

musculo-

scheletic,

conjunctiv şi

osos

Artralgie

Mialgie

Tendinite

Crampe

musculare

Spasme

musculare

Slăbiciune

musculară

Ruptură de

tendon

Artrită

Tulburări de

mers (cauzate de

simptome

musculare, ale

tendoanelor sau

încheieturilor)

Exacerbarea

simptomelor de

miastenie gravis

Clasificarea

pe organe,

aparate şi

sisteme

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări

renale şi ale

căilor urinare

Deshidratare (cauzată

de dairee sau de

consum redus de

lichide)

Afectare renală

Insuficienţă

renală (datorată

deshidratării în

special la

vârstnici cu

afecţiuni renale

pre-existente)

Tulburări

generale şi la

nivelul locului

de

administrare

Stare generală de rău

Dureri nespecifice

Transpiraţie

Edem

Următoarele reacţii adverse au o frecvenţă mai mare în subgrupul de pacienţi cărora li se

administrează moxifloxacină intravenos, cu sau fără tratament oral ulterior:

Frecvente: creşterea valorii serice a gama-glutamil-tarnsferazei

Mai puţin frecvente: tahiaritmii ventriculare, hipotensiune arterială, edem, colită asociată administării

de antibiotice (asociată în cazuri foarte rare cu complicaţii care pun viaţa în pericol), convulsii cu

diferite manifestări clinice (inclusiv convulsii grand mal), halucinaţii, afecţiuni renale şi insuficienţă

renală (datorate deshidratării în special la vârstnici cu afecţiuni renale pre-existente).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9

Supradozaj

Sunt disponibile doar date limitate cu privire la supradozaj. Au fost administrate doze unice de până la

1200 mg şi doze multiple de 600 mg moxifloxacină, la indivizi sănătoşi, fără efecte adverse

semnificative.

În caz de supradozaj, se recomandă tratament de susţinere, inclusiv măsurători EKG, în funcţie de

starea clinică a pacientului.

Administrarea cărbunelui activat la scurt timp după iniţierea absorbţiei poate fi utilă pentru prevenirea

creşterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacină în cazurile de supradozaj.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, cod ATC: J01MA14

Mecanism de acţiune

Moxifloxacina este un antibiotic cu structură de 8-metoxi-fluorochinolonă cu spectru larg de acţiune

bactericidă. Moxifloxacina are activitate asupra unui spectru larg de agenţi patogeni gram-pozitiv şi

gram-negativ, anaerobi, bacterii acido-rapide şi atipice, de ex.

Chlamydia

spp.,

Mycoplasma

spp şi

Legionella

spp.

Acţiunea bactericidă a moxifloxacinei rezultă din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN girază

şi topoizomeraza IV), necesare pentru replicarea, transcripţia şi repararea ADN-ului bacterian.

Topoizomerazele sunt enzime esenţiale care controlează topologia ADN-ului şi ajută la replicarea,

reparaerea şi transcrierea acestuia.

Moxifloxacina este eficientă împotriva bacteriilor rezistente la β-lactamice şi macrolide. Sudiile de

infectare pe modele animale au demonstart o activiate ridicată

in vivo

Efectul asupra florei intestinale umane

Următoarele modificări ale florei intestinale au fost observate la voluntari, în urma administrării orale

de moxifloxacină:

Escherichia coli

Bacillus

spp.,

Enterococcus

spp. şi

Klebsiella

spp. au fost reduse,

precum şi anaerobii

Bacteroides

vulgatus

Bifidobacterium

spp.,

Eubacterium

spp. şi

Peptostreptococcus

spp.. S-a constatat o creştere a

Bacteroides fragilis.

Aceste modificări au revenit la

normal în două săptămâni. Toxina

Clostridium difficile

nu a fost identificată.

Mecanism de rezistenţă

Mecanismele de dezvoltare a rezistenţei bacteriene care inactivează penicilinele, cefalosporinele,

aminoglicozidele, macrolidele şi tetraciclinele nu afectează activitatea antibacteriană a moxifloxacinei.

Nu există rezistenţă încrucişată între moxifloxacină şi aceşti agenţi. Nu a fost observată până în

prezent rezistenţa mediată plasmidic.

Se pare că jumătatea C8-metoxi contribuie la creşterea activităţii şi la reducerea selecţionării de

bacterii gram-pozitiv mutante rezistente, în comparaţie cu jumătatea C8-H. Prezenţa substituentului

bicicloaminic voluminos în poziţia C-7 previne efluxul activ asociat cu genele

norA

pmrA

întâlnite

la anumite bacterii gram-pozitiv.

Investigaţiile farmacodinamice au demonstrat că moxifloxacina are efect bactericid dependent de

concentraţie. Concentraţiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de mărime al concentraţiilor

minime inhibitorii (CMI).

Alte mecanisme de rezistenţă, cum sunt scăderea permeabilităţii membranare (întâlnită la

Pseudomonas aeruginosa

) şi mecanismele de eflux, pot, de asemenea, afecta şi sensibilitatea la

moxifloxacină.

Rezistenţa

in vitro

la moxifloxacină este dobândită în mai multe etape prin mutaţii la nivelul

situsurilor ţintă, la ambele topoizomeraze de tip II (ADN giraza ) şi topoizomeraza IV. Moxifloxacina

este un substrat puţin favorabil pentru mecanismele active de eflux ale germenilor gram-pozitiv.

A fost observată rezistenţa încrucişată cu alte fluorochinolone. Totuşi, dat fiind că moxifloxacina

inhibă atât topoizomeraza II cât şi IV cu activitate similară la unele bacterii gram-pozitiv, aceste

bacterii pot fi rezistente la alte chinolone, dar sensibile la moxifloxacină.

Date de sensibilitate

in vitro

Sensibil

Intermediar

Rezistent

Bacterii Gram-positive

Gardnerella vaginalis

Streptococcus pneumoniae*

inclusiv tulpinile de

Streptococcus pneumonia

rezistente la mai multe

medicamente [MDRSP]

inclusiv tulpini cunoscute drept

PRSP (

S. pneumonia

rezistent

la penicilină), şi tulpini

rezistente la două sau mai

multe dintre următoarele

antibiotic: penicilină (MIC

g/mL), a doua generaţie de

cefalosporine (ex: cefuroxime),

macrolide, tetracicline, şi

trimetoprim/sulfametazol

Streptococcus pyogenes

(grup A)*

Sensibil

Intermediar

Rezistent

Bacterii Gram-positive

Streptococcus milleri

grup

S. angiogenesis*

S. constellatus*

, şi

S. intermedius*

Streptococcus viridans

group

(S. viridans, S. mutans,

S. mitis, S. sanguinis,

S. salivarius, S. thermophilus,

S. constellatus)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus dysgalactiae

Staphylococcus aureus

(tulpini sensibile la

meticillină) *

Staphylococcus aureus

(tulpini

rezistente la

meticillină/ofloxacină)

Stafilococi coagulazo negativi

S. cohnii

S. epidermidis

S. haemolyticus

S. hominis

S. saprophyticus

S. simulans

tulpini sensibile la meticilină.

Stafilococi coagulazo-negativi

cohnii

S. epidermidis

S.

haemolyticus

S. hominis

S.

saprophyticus

S. simulans

tulpini sensibile la meticilină.

Enterococcus faecalis

(doar tulpinile sensibile la

vancomicină ,geentamicină)

Enterococcus avium*

Enterococcus faecium*

*/**

Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate.

Avelox nu este indicat pentru tratamentul infecţiilor cu

S. aureus

rezistente la meticilină (MRSA).

În cazul unei infecţii suspectate sau confirmate cu MRSA , trebuie început un tratament cu un agent

antibacterian adecvat.

Sensibil

Intermediar

Rezistent

Bacterii Gram-negative

Haemophilus influenzae

(inclusiv tulpinile negative sau

positive la ß lactamază) *

Haemophilus parainfluenzae *

Moraxella catarrhalis

(inclusiv tulpinile negative sau

positive la ß lactamază) *

Bordetella pertussis

Sensibil

Intermediar

Rezistent

Bacterii Gram-positive

Legionella pneumophilia

Escherichia coli *

Acinetobacter baumanii

Klebsiella pneumoniae *

Klebsiella oxytoca

Citrobacter freundii*

Enterobacter

species

E. aerogenes, E. intermedius,

E. sakazaki

Enterobacter cloacae *

Pantoea agglomerans

Pseudomonas aeruginosa

Pseudomonas fluorescens

Burkholderia cepacia

Stenotrophomonas maltophilia

Proteus mirabilis *

Proteus vulgaris

Morganella morganii

Neisseria gonorrhoea

Providencia

species

P. rettgeri

P. stuartii

*/**

Eficacitatea clinică a fost demosntrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate

Sensibile

Intermediar

Rezistent

Anaerobes

Bacteroides sp (B. fragilis*,

B. distasoni*,

B. thetaiotaomicron*,

B. ovatus*, B. uniformis*,

B. vulgaris*)

Fusobacterium

Peptostreptococcus

spp.

*

Porphyromonas

Prevotella

Sensibil

Intermediar

Rezistent

Bacterii Gram-positive

Propionibacterium

spp.

Clostridium

*

*/**

Eficacitatea clinică a fost demosntrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate

Sensibile

Intermediar

Rezistent

Atipice

Chlamydia pneumoniae*

Chlamydia trachomatis**

Mycoplasma pneumoniae*

Mycoplasma hominis

Mycoplasma genitalum

Legionella pneumophila*

Coxiella burnettii

*/**

Eficacitatea clinică a fost demosntrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate

Frecvenţa dobândirii rezistenţei bacteriene poate varia geografic, în timp pentru anumite specii. Când

se tratează infecţiisevere, este de dorit să existe informaţii locale cu privire la rezistenţa

bacteriană.Informaţiile de mai sus sunt furnizate ca un ghid privind probabilitatea unui microorganism

să fie sensibil la moxifloxacină.

Comparaţia FK/FD pentru admnistrarea intravenoasă şi orală a unei doze unice de Avelox 400 mg.

Pentru pacienţii care necesită spitalizare parametrii ASC/MIC

sunt mai mari de 125 şi C

/ MIC

între 8 – 10 sunt predictive pentru vindecare clinică. Pentru pacienţii trataţi în ambulatoriu aceşti

parametri sunt în general mai mici, de ex. ASC/MIC

> 30 – 40.

Următorul tabel prezintă valorile FK/FDpentru administrarea intravenoasă şi orală a 400 mg

moxifloxacină calculate din datele de doză unică:

Mod de administrare

intravenos

oral

Parametru

(median)

ASIC [h]

/MIC

ASIC

/MIC

0,125 mg/l

23,6

0,25 mg/l

16,2

11,8

0,5 mg/l

perfuzie cu viteză constantă timp de 1 oră

5.2

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi biodisponibilitate

În urma administrării orale, moxifloxacina este absorbită rapid şi aproape complet. Biodisponibilitatea

absolută ajunge la aproximativ 91%.

Parametrii farmacocinetici evoluează liniar în intervalul 50 – 1200 mg în doză unică şi până la 600 mg

o dată pe zi, timp de 10 zile. Starea de echilibru este atinsă după 3 zile. După o doză orală de 400 mg

se atinge concentraţia maximă de 3,1 mg/l în decurs de 0,5 – 4 ore după administrare. Concentraţiile

plasmatice maxime şi minime la starea de echilibru (doză de 400 mg o dată pe zi) au fost de 3,2 mg/l,

respectiv de 0,6 mg/l. Adminsitrarea concomitentă de moxifloxacină împreună cu alimente prelungeşte

cu puţin timpul până la atingerea concentraţiilro maxime cu aproximativ 2 ore, şi reduce concentraţiile

mexime cu aproximativ 16%. Gradul de absorbţie a rămas neschimbat.Deoarece ASC/MIC este

predictibil pentru eficacitatea antimicrobiană la chinolone, acest efect nu este relevant clinic. Ca

urmare, Avelox paote fi adminsitrat independent de mese.

Distribuţie

Moxifloxacina se distribuie rapid în spaţiile extravasculare; după o doză de 400 mg s-a determinat o

ASC de 35 mg h/l. Volumul aparent distribuţie la starea de echilibru (Vss) este de aproximativ 2 l/kg.

Experimentele

in vitro

ex vivo

au evidenţiat o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 40 –

42% independent de concentraţia medicamentului. Moxifloxacina se leagă în principal de albumina

serică.

Următoarele concentraţii plasmatice maxime (medie geometrică) au fost observate ca urmare a

administrării unei doze orale unice de 400 mg moxifloxacină.

Ţesut

Concentraţie

Loc: Raport plasmatic

Plasma

3,1 mg/l

Saliva

3,6 mg/l

0,75 - 1,3

Lichidul vezicular

mg/l

Mucoasa bronşică

5,4 mg/kg

1,7 - 2,1

Macrofage alveolare

56,7 mg/kg

18,6 - 70,0

Lichid alveolar

20,7 mg/l

5 - 7

Sinusul maxilar

7,5 mg/kg

Sinusul etmoid

8,2 mg/kg

Polipi nazali

9,1 mg/kg

Lichid interstiţial

mg/l

0,8 - 1,4

Tractul genital feminin*

10,2

mg/kg

1,72

* administrare intravenoasa a unei singure doze de 400 mg

10 ore după administrare

concentraţie pentru fracţiunea nelegată

între 3 şi 36 de ore după doză

la terminarea perfuzării

Metabolizare

Moxifloxacina suferă biotransformare de fază II şi se excretă pe cale renală şi biliară/prin materiile

fecale sub formă netransformată, precum şi sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) şi

glucuronoconjugat (M2). M1 şi M2 sunt singurii metaboliţi semnificativi la om şi amândoi sunt

microbiologic inactivi.

În studiile clinice de fază I şi în cele

in vitro

nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice metabolice

cu alte medicamente care suferă biotransformarea de fază I prin intermediul enzimelor citocromului

P450. Nu există dovezi de metabolizare oxidativă.

Eliminare

Moxifloxacina este eliminată din plasmă cu un timp mediu de înjumătăţire de aproximativ 12 ore.

Media clearance-ului total aparent, după o doză de 400 mg variază între 179 şi 246 ml/min. Clearance-

ul renal este de aproximativ 24 – 53 ml/min, ceea ce sugerează reabsorbţie tubulară parţială a

medicamentului.

După o doză de 400 mg, regăsirea în urină (aproximativ 19% substanţă netransformată, aproximativ

2,5% M1 şi aproximativ 14% M2) şi materiile fecale (aproximativ 25% substanţă netransformată,

aproximativ 36% M1 şi zero pentru M2) totalizează aproximativ 96%.

Administrarea concomitentă de moxifloxacină şi ranitidină sau probenecid nu a modificat clearance-ul

renal al medicamentului netransformat.

Au fost observate concentraţii plasmatice mai mari la voluntarii sănătoşi cu greutate corporală mică

(cum sunt femeile) şi la voluntarii vârstnici.

Insuficienţă renală

Proprietăţile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu diferă semnificativ la pacienţii cu insuficienţă

renală (inclusiv clearance al creatininei > 20 ml/min/1,73 m

). Odată cu scăderea funcţiei renale,

concentraţiile metabolitului M2 (glucuronoconjugat) cresc până la de 2,5 ori (cu un clearance al

creatininei < 30 ml/min/1,73 m

Insuficienţă hepatică

Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate până în prezent la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Child

Pugh A, B), nu se poate determina dacă există diferenţe faţă de voluntarii sănătoşi. Insuficienţa

hepatică a fost asociată cu expunere mai mare la M1 în plasmă, în timp ce expunerea la medicamentul

netransformat a fost comparabilă cu cea de la voluntarii sănătoşi. Nu există suficientă experienţă

clinică privind utilizarea moxifloxacinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

5.3

Date preclinice de siguranţă

Reacţii la nivelul sistemului hematopoetic (o uşoară scădere a numărului eritrocitelor şi trombocitelor)

au fost observate la şobolan şi maimuţă. Similar altor chinolone, s-a constatat hepatotoxicitate (valori

crescute ale enzimelor hepatice şi degenerare vacuolară) la şobolan, maimuţă şi câine. La maimuţă a

apărut toxicitate la nivelul sistemului nervos central (convulsii). Aceste efecte au fost observate numai

după tratament cu doze mari de moxifloxacină sau după tratament îndelungat.

Moxifloxacina, similar altor chinolone, a fost genotoxică în testele

in vitro

utilizând bacterii sau celule

de la mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate prin interacţiunea cu giraza la bacterii şi - în

concentraţii mai mari - printr-o interacţiune cu topoizomeraza II la celule de mamifere, se poate asuma

o concentraţie de prag pentru genotoxicitate. Prin testele

in vivo

, nu s-a evidenţiat genotoxicitate chiar

dacă s-au utilizat doze foarte mari de moxifloxacină. În acest mod, se poate demonstra că există o

suficientă marjă de siguranţă în cazul dozei terapeutice la om. Moxifloxacina a fost necarcinogenică,

într-un studiu iniţiere-promovare la şobolan.

Multe chinolone sunt fotoreactive şi pot induce reacţii fototoxice, fotomutagenice şi fotocarcinogenice.

Spre deosebire de acestea, moxifloxacina nu are proprietăţi fototoxice şi fotogenotoxice când a fost

testată prin intermediul unui program comprehensiv de studii

in vitro

in vivo.

În aceleaşi condiţii,

alte chinolone induc reacţii de tipul celor mai sus menţionate.

La concentraţii mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului rectificator

întârziat al potasiului la nivelul cordului şi din acest motiv poate determina prelungiri ale intervalului

QT. Studiile toxicologice la câine, cu doze orale de

90 mg/kg determină la concentraţii plasmatice

16 mg/l, prelungiri ale intervalului QT, dar nu şi aritmii. Numai după administrarea intravenoasă a

unei doze mai mari de 50 de ori doza la om (> 300 mg/kg), conducând la concentraţii plasmatice de

200 mg/l (mai mult de 40 de ori peste valoarea terapeutică după administrare intravenoasă), s-au

constatat aritmii ventriculare reversibile, non-letale.

Chinolonele pot determina leziuni la nivelul cartilajelor articulaţiilor majore diartrodiale la animalele

imature. Cea mai scăzută doză orală de moxifloxacină ce a determinat toxicitate articulară la animale

tinere (câine) a fost de patru ori mai mare valoarea maximă a dozei terapeutice recomandate de

400 mg (pentru 50 kg greutate corporală) luând în calcul o bază mg/kg, concentraţiile plasmatice fiind

de două-trei ori mai mari decât acelea ale dozei terapeutice maxime.

Testele de toxicitate la şobolan şi maimuţă (cu doze repetate până la şase luni) nu au evidenţiat risc

oculotoxic. La câine, dozele orale mari (

60 mg/kg) au condus la concentraţii plasmatice

20 mg/l şi

au determinat modificări ale electroretinogramei şi în cazuri izolate, atrofia retinei.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale (şobolan, iepure şi maimuţă) arată că

moxifloxacina traversează placenta. Studii la şobolan (per os şi intravenos) şi maimuţă (per os) nu au

evidenţiat teratogenicitate sau afectare a fertilităţii după administrarea moxifloxacinei. O incidenţă

uşor crescută a malformaţiilor vertebrelor şi coastelor a fost observată la fetuşii de iepure dar numai la

o doză de 20 mg/kg i.v. care a fost asociată cu toxicitate maternă severă. A fost constatată o creştere a

incidenţei avorturilor la maimuţă şi iepure la concentraţiile plasmatice terapeutice la om. La şobolan,

s-au observat scăderi în greutate ale fetuşilor, o creştere a pierderilor prenatale, o durată uşor crescută

a sarcinii şi o creştere a activităţii spontane a unor puilor de sex masculin şi feminin la doze de 63 de

ori mai mari decât doza maximă recomandată exprimată în mg/kg la concentraţii plasmatice în

intervalul dozelor terapeutice la om.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1

Lista excipienţilor

Nucleu

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Film

Oxid feric (E 172)

Hipromeloză 15Cp

Macrogol 4000

Dioxid de titan (E 171)

6.2

Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3

Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4

Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5

Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister transparent din PP/Alu a 5 comprimate filmate

Cutie cu un blister alb opac din PP/Alu a 5 comprimate filmate

Cutie cu un blister transparent din PP/Alu a 7 comprimate filmate

Cutie cu un blister alb opac din PP/Alu a 7 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere transparente din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere albe opace din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate

Cutie cu 5 blistere transparente din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate

Cutie cu 5 blistere albe opace din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate

Cutie cu 5 blistere transparente din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 5 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 7 blistere transparente din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 7 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 8 blistere transparente din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 8 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 10 blistere transparentedin PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 10 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate

6.6

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

BAYER AG

Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania

8.

NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5424/2005/01-16

9.

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei-Iunie 2005

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie, 2017

Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 19677 din 16.07.2013

Anexa 1

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

AVELOX

®

400 mg

comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Avelox

®

400 mg

DCI-ul substanţei active

Moxifloxacinum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţa activă: moxifloxacină (sub formă de moxifloxacină clorhidrat 436,8 mg) 400 mg;

excipienţi: nucleu: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat, stearat de

magneziu; film: oxid de fier (E 172), hipromeloză 15Cp, macrogol 4000, dioxid de titan (E 171).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, de culoare roşu închis, cu marcajul „M400”

pe o

parte a comprimatului şi „BAYER” pe partea opusă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Remedii antibacteriene pentru uz sistemic. Chinolone antibacteriene, fluorochinolone. J01MA14.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

In vitro, moxifloxacina este activă faţă de o gamă largă de germeni patogeni gram-pozitiv şi gram-

negativ.

Acţiunea bactericidă a moxifloxacinei rezultă din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN

girază şi topoizomeraza IV), necesare pentru replicarea, transcripţia şi repararea ADN-ului

bacterian. Se pare că jumătatea C8-metoxi contribuie la creşterea activităţii şi la reducerea

selecţionării de bacterii gram-pozitiv mutante rezistente, în comparaţie cu jumătatea C8-H.

Prezenţa substituentului bicicloaminic voluminos în poziţia C-7 previne efluxul activ asociat cu

genele norA sau pmrA întâlnite la anumite bacterii gram-pozitiv.

Investigaţiile farmacodinamice au demonstrat că moxifloxacina are efect bactericid dependent de

concentraţie. Concentraţiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de mărime al concentraţiilor

minime inhibitorii (CMI).

Efectul asupra florei intestinale umane

Următoarele modificări ale florei intestinale au fost observate la voluntari, în urma administrării

orale de moxifloxacină: Escherichia coli, Bacillus spp., Enterococcus spp. şi Klebsiella spp. au fost

reduse, precum şi anaerobii

Bacteroides

vulgatus, Bifidobacterium

spp., Eubacterium

spp. şi

Peptostreptococcus spp.. S-a constatat o creştere a Bacteroides fragilis. Aceste modificări au

revenit la normal în două săptămâni.

Mecanism de rezistenţă

Mecanismele de dezvoltare a rezistenţei bacteriene care inactivează penicilinele, cefalosporinele,

aminoglicozidele,

macrolidele

tetraciclinele

afectează

activitatea

antibacteriană

moxifloxacinei. Alte mecanisme de rezistenţă, cum sunt scăderea permeabilităţii membranare

(întâlnită la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux, pot, de asemenea, afecta şi

sensibilitatea la moxifloxacină.

Rezistenţa in vitro la moxifloxacină este dobândită în mai multe etape prin mutaţii la nivelul

situsurilor ţintă, la ambele topoizomeraze de tip II (ADN giraza) şi topoizomeraza IV. Moxifloxacina

este un substrat puţin favorabil pentru mecanismele active de eflux ale germenilor gram-pozitivi.

A fost observată rezistenţa încrucişată cu alte fluorochinolone. Totuşi, dat fiind că moxifloxacina

inhibă atât topoizomeraza II cât şi IV cu activitate similară la unele bacterii gram-pozitive, aceste

bacterii pot fi rezistente la alte chinolone, dar sensibile la moxifloxacină.

Date de sensibilitate

in vitro

Punctele clinice limită EUCAST, pentru concentraţia minimă inhibitoare (CMI) pentru moxifloxacină (31.01.2006):

Microorganism

Sensibil

Rezistent

Staphylococcus spp.

≤ 0,5 mg/l

> 1 mg/l

S. pneumoniae

≤ 0,5 mg/l

> 0,5 mg/l

Streptococcus grupele A, B, C, G

≤ 0,5 mg/l

> 1 mg/l

H. influenzae şi M. catarrhalis

≤ 0,5 mg/l

> 0,5 mg/l

Enterobacteriaceae

≤ 0,5 mg/l

> 1 mg/l

Puncte limită fără legătură cu specia*

≤ 0,5 mg/l

> 1 mg/l

* Punctele limită fără legătură cu specia au fost determinate în principal pe baza

datelor farmacocinetice/farmacodinamice şi sunt independente de distribuţiile CMI

pentru o specie anume. Acestea se folosesc doar pentru specii care nu au un punct

limită specific şi nu se folosesc pentru specii pentru care nu s-au stabilit încă criteriile

de interpretare (anaerobe gram-negativ).

Punctele limită ale Institutului de Standarde Clinice şi de Laborator (CLSI), fostele puncte limită

NCCLS, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l) sau testarea tip disc de

difuzie (diametrul zonei [mm]) folosind un disc cu 5-µg moxifloxacină.

Punctele limită ale Institutului de Standarde Clinice şi de Laborator (CLSI) pentru CMI şi pentru cele

de disc de difuzie pentru Staphylococcus

spp. şi organisme cu creştere dificilă (M100-S17, 2007) şi punctele

limită CMI pentru anaerobe (M11-A7, 2007):

Microorganism

Sensibil

Intermediar

Rezistent

S. pneumoniae

≤ 1 mg/l

≥ 18 mm

2 mg/l

15 - 17 mm

≥ 4 mg/l

≤ 14 mm

Haemophilus spp.

≤ 1 mg/l

≥ 18 mm

Staphylococcus spp.

≤ 0,5 mg/l

≥ 24 mm

1 mg/l

21 - 23 mm

≥ 2 mg/l

≤ 20 mm

Anaerobe

≤ 2 mg/l

4 mg/l

≥ 8 mg/l

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate să varieze geografic şi în timp pentru anumite specii, fiind

de dorit informaţiile locale privind rezistenţa, mai ales în tratamentul infecţiilor severe. În funcţie

de necesităţi, trebuie solicitată opinia experţilor în cazurile în care prevalenţa rezistenţei este de

natură să pună sub semnul întrebării utilitatea chimioterapicului cel puţin în unele tipuri de infecţii.

Specii de regulă sensibile

Microorganisme aerobe gram-pozitiv

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus* (sensibil la meticilină)

Streptococcus agalactiae (grupa B)

Grupa Streptococcus milleri * (S. anginosus, S. constellatus and S. intermedius)

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus agalactiae (grupa A)

Microorganisme aerobe gram-negativ

Haemophilus influenzae*

Haemophilus parainfluenzae*

Klebsiella pneumoniae*

Moraxella (Branhamella) catarrhalis*

Microorganisme anaerobe

Fusobacterium spp.

Peptostreptococcus spp.

Prevotella spp.*

„Alte” microorganisme

Chlamydophila (Chlamydia) pneumoniae*

Chlamydia trachomatis*

Coxiella burnetii

Legionella pneumophila

Mycoplasma genitalium

Mycoplasma hominis

Mycoplasma pneumoniae*

Specii la care rezistenţa dobândită poate constitui o problemă

Microorganisme aerobe gram-pozitiv

Staphylococcus aureus (rezistent la meticilină)

Microorganisme aerobe gram-negativ

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Neisseria gonorrhoeae*

+

Organisme cu rezistenţă naturală

Microorganisme aerobe gram-negativ

Pseudomonas aeruginosa

*Activitatea a fost satisfăcător demonstrată pe tulpinile sensibile din studiile clinice în vederea

aprobării indicaţiilor clinice.

#Tulpinile care produc BLSE (beta-lactamaze cu spectru extins) sunt în mod normal rezistente la

fluorochinolone

+Rata de rezistenţă > 50% în una sau mai multe ţări

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi biodisponibilitate

După

administrarea

orală,

moxifloxacina

este

rapid

aproape

complet

absorbită.

Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 91% .

Parametrii farmacocinetici sunt lineari în intervalul de doze unice de 50-800 mg şi până la 600 mg

administrate o dată pe zi, măsuraţi după 10 zile. După administrarea orală a unei doze de 400 mg,

concentraţia plasmatică maximă este de 3,1 mg/l şi este atinsă într-un interval de 0,5-4 ore.

Concentraţiile plasmatice maximă şi minimă în faza de echilibru (pentru o doză zilnică de 400 mg)

au fost de 3,2, respectiv 0,6 mg/l. În faza de echilibru expunerea sistemică la medicament în

intervalul dintre administrări este aproximativ cu 30% mai mare decât după prima doză.

Distribuţie

Moxifloxacina se distribuie foarte rapid în spaţiul extravascular; după o doză de 400 mg, se observă

o ASC de 35 mg h/l. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 2 l/kg. Legarea

proteinele

plasmatice

constituie

aproximativ

40-42%

independent

concentraţia

medicamentului. Moxifloxacina se leagă în special de albumina serică.

Următoarele concentraţii plasmatice maxime (medie geometrică) au fost observate ca urmare a administrării unei doze

orale unice de 400 mg moxifloxacină.

Ţesut

Concentraţie

Loc: Raport plasmatic

Plasma

3,1 mg/l

Saliva

3,6 mg/l

0,75 - 1,3

Lichidul vezicular

mg/l

Mucoasa bronşică

5,4 mg/kg

1,7 - 2,1

Macrofage alveolare

56,7 mg/kg

18,6 - 70,0

Lichid alveolar

20,7 mg/l

5 - 7

Sinusul maxilar

7,5 mg/kg

Sinusul etmoid

8,2 mg/kg

Polipi nazali

9,1 mg/kg

Lichid interstiţial

mg/l

0,8 - 1,4

Tractul genital

feminin*

10,2

mg/kg

1,72

* administrare intravenoasa a unei singure doze de 400 mg

10 ore după administrare

concentraţie pentru fracţiunea nelegată

între 3 şi 36 de ore după doză

la terminarea perfuzării

Metabolizare

Moxifloxacina suferă biotransformare de fază II şi este excretată pe cale renală (aproximativ 40%) şi

biliară/materii fecale (aproximativ 60%) ca medicament nemetabolizat precum şi sub forma unui

compus sulfonic (M1) şi unui glucuronid (M2). M1 şi M2 sunt singurii metaboliţi semnificativi la

om, ambii fiind microbiologic inactivi.

Eliminare

Moxifloxacina este eliminată din plasmă cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de

aproximativ 12 ore. Valoarea medie a clearance-ului total aparent după o doză de 400 mg este

cuprinsă în intervalul 179-246 ml/min. Clearance-ul renal este cuprins între 24-53 ml/min,

sugerând o reabsorbţie tubulară parţială a medicamentului.

După o doză de 400 mg, recuperarea din urină (aproximativ 19% sub formă de medicament

nemetabolizat, aproximativ 2,5% sub formă de metabolit M1 şi aproximativ 14% sub formă de

metabolit M2) şi din materii fecale (aproximativ 25% sub formă de medicament nemetabolizat,

aproximativ 36% sub formă de metabolit M1 şi zero pentru M2) se ridică la un total de aproximativ

96%.

Administrarea concomitentă de moxifloxacină şi ranitidină sau probenecid nu a modificat

clearance-ul renal al medicamentului netransformat.

Au fost observate concentraţii plasmatice mai mari la voluntarii sănătoşi cu greutate corporală

mică (cum sunt femeile) şi la voluntarii vârstnici.

Parametrii farmacocinetici ai moxifloxacinei nu sunt semnificativ modificaţi la pacienţii cu

insuficienţă renală (pentru un clearance al creatininei>20ml/min şi 1,73m

). Când funcţia renală se

deteriorează, concentraţia metabolitului M2 (glucuronid) creşte de până la 2,5 ori (la un clearance

al creatininei<30 ml/min şi 1,73 m

Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate până în prezent la pacienţii cu insuficienţă hepatică

(Child Pugh A, B), nu se poate determina dacă există diferenţe faţă de voluntarii sănătoşi.

Insuficienţa hepatică a fost asociată cu expunere mai mare la M1 în plasmă, în timp ce expunerea

la medicamentul netransformat a fost comparabilă cu cea de la voluntarii sănătoşi. Nu există

suficientă experienţă clinică privind utilizarea moxifloxacinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Avelox

400 mg, comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii

bacteriene cauzate de tulpini sensibile:

Infecţii ale tractului respirator:

exacerbarea acută a bronşitei cronice;

pneumonie extraspitalicească, inclusiv cele cauzate de tulpinile multi-drog rezistente;

sinuzită bacteriană acută (SBA);

Infecţii necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat;

Afecţiuni inflamatorii pelvine necomplecate (de ex., ale tractului genital superior feminin,

inclusiv salpingita şi endometrita);

Infecţii cutanate complicate şi ale ţesutului subcutanat (inclusiv infecţii ale piciorului diabetic);

Infecţii intraabdominale complicate, inclusiv infecţii polimicrobiene, cum ar fi abcesele.

Avelox

400 mg, comprimate filmate este indicat pentru tratamentul infecţiilor de mai sus dacă

acestea sunt determinate de germeni sensibili la moxifloxacină.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele filmate se vor înghiţi întregi cu suficient lichid şi poate fi administrat independent de

mese.

Regim de dozare (adulţi)

Un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.

Durata administrării

Durata tratamentului este determinată de severitatea infecţiei şi răspunsul clinic.

Se recomandă administrarea comprimatelor filmate de 400 mg moxifloxacină pentru următoarele

durate de tratament în infecţii ale tractului respirator inferior şi superior:

Bronşită: exacerbarea bronşitei cronice 5 zile;

Pneumonie: pneumonie extraspitalicească 10 zile;

Sinusită: sinuzită acută: 7 zile;

Infecţii necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat: 7 zile.

Afecţiuni inflamatorii pelvine necomplecate: 14 zile.

Tratamentul infecţiilor complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat, durata totală

recomandată a tratamentului cu administrare secvenţială (administrare intravenoasă

urmată de administrare orală): 7-21 zile.

Tratamentul

infecţiilor

complicate

intraabdominale

durata

totală

recomandată

tratamentului

administrare

secvenţială

(administrare

intravenoasă

urmată

administrare orală): 5-14 zile.

Insuficienţa renală/hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la severă sau la

pacienţii dializaţi cronic, de exemplu: hemodializaţi sau cu dializă peritoneală ambulatorie

continuă.

Nu sunt suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Alte grupe speciale de pacienţi

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici şi la pacienţii subponderali.

Copii şi adolescenţi

Moxifloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi în perioada de creştere. Siguranţa şi

eficacitatea administrării moxifloxacinei la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită.

Conform indicaţiei terapeutice, nu trebuie depăşită doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi

durata tratamentului.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse bazate pe studii clinice cu moxifloxacină 400 mg (tratament oral şi secvenţial), şi

clasificate în funcţie de frecvenţa apariţiei sunt descrise mai jos:

În afară de greaţă şi diaree, toate reacţiile adverse au fost observate cu o frec

venţă mai mică de 3%.

Clasificarea pe

organe, aparate

şi sisteme

Frecvente (≥1/100,

<1/10)

Mai puţin frecvente

(≥1/1000, <1/100)

Rare

(≥1/10000,

<1/1000)

Foarte rare

≤ 1/10000

Infecţii şi

infestări

Suprainfecţii

determinate de

bacterii rezistente sau

fungi, cum sunt:

candidoze orale şi

vaginale

Tulburări

hematologice şi

limfatice

Anemie,

Leucopenie,

Neutropenie,

Trombocitopenie,

Trombocitemie,

Timp de protrombină

prelungit/ INR crescut.

Valori anormale

tromboplastinei

Valori crescute ale

protrombinei /

INR scăzut,

Valori anormale

ale protrombinei/

INR.

Tulburări ale

sistemului

imunitar

Reacţie alergică,

Prurit,

Erupţie cutanată,

Urticarie,

Xerozis.

Anafilaxie

incluzând foarte

rar şoc cu

potenţial letal,

Edem alergic

/edem

angioneurotic

(incluzând edem

laringeal cu

potenţial letal).

Anafilaxie

incluzând foarte

rar şoc cu

potenţial letal.

Tulburări

metabolice şi

de nutriţie

Hiperlipidemie

Hiperglicemie,

Hiperuricemie.

Tulburări

psihice

Reacţii anxioase,

Hiperactivitate

psihomotorie/agitaţie.

Labilitate

emoţională,

Depresie (în

cazuri foarte

rare, poate să

ajungă la

comportament

autoagresiune),

Halucinaţii.

Depersonalizare,

Reacţii psihotice

(în cazuri foarte

rare, poate să

ajungă la

comportament de

autoagresiune).

Clasificarea pe

organe, aparate

şi sisteme

Frecvente (≥1/100,

<1/10)

Mai puţin frecvente

(≥1/1000, <1/100)

Rare

(≥1/10000,

<1/1000)

Foarte rare

≤ 1/10000

Tulburări ale

sistemului

nervos

Cefalee,

Ameţeli.

Parestezii şi disestezii,

Tulburări ale gustului

(în cazuri foarte rare,

incluzând ageuzie),

Confuzie şi

dezorientare,

Tulburări ale somnului

(în special insomnie),

Tremor,

Vertij,

Somnolenţă.

Hipoestezie,

Tulburări ale

mirosului

(incluzând

anosmie),

Coşmaruri,

Tulburări de

coordonare

(incluzând

tulburări de

mers, în special

determinate de

ameţeli sau

vertij),

Convulsii

inclusiv de tip

grand mal,

Tulburări ale

atenţiei,

Tulburări de

vorbire,

Amnezie.

Hiperestezie

Tulburări

oculare

Tulburări de vedere

incluzând diplopie şi

vedere înceţoşată (în

special în timpul

reacţiilor adverse de la

nivelul SNC)

Tulburări

acustice şi

vestibulare

Tinitus

Tulburări

cardio-

vasculare

Prelungirea intervalului

QT la pacienţii cu

hipokaliemie

Prelungirea intervalului

QT ,

Palpitaţii,

Tahicardie,

Vasodilataţie.

Tahiaritmii

ventriculare,

Sincope,

Hipertensiune

arterială,

Hipotensiune

arterială.

Aritmii

nespecifice,

Torsada vârfurilor,

Stop cardiac .

Tulburări

respiratorii,

toracice şi

mediastinale

Dispnee (incluzând

dispneea din astmul

bronşic)

Tulburări

gastro-

intestinale

Greaţă,

Vomă,

Dureri gastrointestinale

şi abdominale,

Diaree.

Anorexie,

Constipaţie,

Dispepsie,

Flatulenţă,

Gastrită,

Valori serice crescute

ale amilazelor.

Disfagie,

Stomatită,

Colita asociată

administrării

antibioticelor

(incluzând colita

pseudo-

membranoasă,

în cazuri foarte

rare, asociată cu

complicaţii

letale).

Clasificarea pe

organe, aparate

şi sisteme

Frecvente (≥1/100,

<1/10)

Mai puţin frecvente

(≥1/1000, <1/100)

Rare

(≥1/10000,

<1/1000)

Foarte rare

≤ 1/10000

Tulburări

hepatobiliare

Valori serice crescute

ale transaminazelor

Insuficienţă hepatică

(incluzând creşterea

LDH),

Bilirubinemie crescută,

Valori serice crescute

ale gama-glutamil-

transferazei,

Valori serice crescute

ale fosfatazei alcaline.

Icter,

Hepatită (în

special,

colestatică).

Hepatită

fulminantă

putând evolua

spre insuficienţă

hepatică cu

potenţial letal.

Afecţiuni

cutanate şi ale

ţesutului

subcutanat

Reacţii buloase de

tip sindrom

Stevens-Johnson

sau necroliza

epidermică toxică

(cu potenţial letal)

Tulburări ale

ţesutului

musculo-

scheletic,

conjunctiv şi

osos

Artralgie,

Mialgie.

Tendinită,

Crampe

musculare,

Spasme

musculare.

Ruptură de

tendon,

Artrită,

Rigiditate

musculară.

Tulburări renale

şi ale căilor

urinare

Deshidratare

Afectare renală

(incluzând

creşterea

valorilor serice

ale ureei şi

creatininei),

Insuficienţă

renală.

Tulburări

generale şi la

nivelul locului

de administrare

Stare generală de rău

(în special astenie sau

fatigabilitate),

Dureri (incluzând

lombalgii, dureri la

nivelul toracelui,

pelvisului şi

extremităţilor),

Transpiraţie.

Edem

Au fost cazuri foarte rare ale următoarelor reacţii adverse raportate după tratamentul cu alte

fluorochinolone, care pot, de asemenea, să apară în timpul tratamentului cu moxifloxacină:

pierderea

tranzitorie

vederii,

hipernatriemie,

hipercalcemie,

hemoliză,

reacţii

fotosensibilizare.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la moxifloxacină, la alte chinolone sau orice component al preparatului.

Sarcină şi alăptare.

Pacienţi cu vârsta sub 18 ani.

Pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor determinate de administrarea chinolonelor.

Moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu:

prelungire congenitală sau dobândită a intervalului QT;

tulburări ale electroliţilor, în special hipokaliemie necorectată;

bradicardie clinic semnificativă;

insuficienţă cardiacă semnificativă clinic cu fracţie de ejecţie a ventriculului stâng redusă;

antecedente de aritmii simptomatice.

Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care determină

prelungirea intervalului QT.

Moxifloxacina este, de asemenea, contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Child Pugh C)

şi la pacienţii cu creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor de 5 ori faţă de valorile normale.

SUPRADOZAJ

Nu se recomandă măsuri specifice după supradozajul accidental. Se recomandă iniţierea

tratamentului simptomatic general. Administrarea concomitentă a cărbunelui activat cu 400 mg

moxifloxacină va scade biodisponibilitatea sistemică a medicamentului cu mai mult de 80%.

Administrarea cărbunelui activat la scurt timp după iniţierea absorbţiei poate fi utilă pentru

prevenirea creşterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacină în cazurile de supradozaj oral.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

Prelungirea intervalului QTc şi prelungirea QTc potenţial legată de condiţiile clinice

S-a demonstrat că moxifloxacina prelungeşte intervalul QTc pe electrocardiograma unora dintre

pacienţi. La analiza ECG-urilor obţinute în programul de studii clinice, prelungirea QTc la

administrarea de moxifloxacină a fost de 6 ms ± 26 ms, 1,4% faţă de valoarea iniţială. Deoarece

intervalul QTc iniţial tinde să fie mai prelungit la femei comparativ cu bărbaţii, femeile pot fi mai

sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De asemenea,

pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele medicamentelor asupra intervalului QT.

Medicaţia care poate reduce kaliemia trebuie folosită cu precauţie la pacienţii trataţi cu

moxifloxacină.

Moxifloxacina trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmogene curente (în

special femei şi pacienţi vârstnici), de exemplu: ischemia miocardică acută sau prelungirea

intervalului QT, deoarece poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada

vârfurilor) şi stop cardiac. Mărimea prelungirii intervalului QT poate creşte cu concentraţia

medicamentului. De aceea doza recomandată nu trebuie depăşită.

Beneficiul tratamentului cu moxifloxacină, mai ales în cazul infecţiilor puţin severe trebuie evaluat

luând în considerare informaţiile prezentate la punctul privind atenţionările şi precauţiile.

Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului de moxifloxacină, tratamentul trebuie

întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.

Hipersensibilitate/reacţii alergice

Hipersensibilitatea şi reacţiile alegice au fost raportate pentru fluorochinolone, inclusiv

moxifloxacina, după prima administrare. Reacţii anafilactice pot avansa la un şoc care poate pune

viaţa în pericol, chiar şi după prima administrare. În aceste cazuri administrarea moxifloxacinei

trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat un tratament adecvat (de exemplu tratamentul pentru şoc).

Tulburări hepatice severe

Au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă cu potenţial de evoluţie la insuficienţă hepatică

(inclusiv cazuri letale), în asociere cu moxifloxacina. Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze

medicului înainte de continuarea tratamentului dacă apar semne şi simptome de hepatită

fulminantă, cum sunt astenie cu evoluţie rapidă asociată cu icter, urină inchisă la culoare, tendinţă

de sângerare sau encefalopatie hepatică.

Trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semne de

disfuncţie hepatică.

Reacţii cutanate buloase serioase

În timpul administrării moxifloxacinei s-au raportat cazuri de reacţii cutanate buloase de tipul

sindromului Stevens-Johnson sau necrolizei epidermice toxice.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului înainte de a continua tratamentul, dacă

apar reacţii cutanate şi/sau pe mucoase.

Pacienţi cu predispoziţie la convulsii

Chinolonele sunt cunoscute ca declanşatoare de convulsii. Trebuie administrate cu precauţie la

pacienţii cu tulburări ale SNC sau în prezenţa altori factori de risc care pot predispune la convulsii

sau care scad pragul de declanşare a acestora. În caz de convulsii, tratamentul cu moxifloxacină

trebuie întrerupt şi trebuie iniţiate măsurile corespunzătoare.

Neuropatie perifierică

Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzo-motorie rezultând în parestezii,

hipoestezii, diestezii sau slăbiciuni, la pacienţii care au fost trataţi cu chinolone. Pacienţii aflaţi sub

tratament cu moxifloxacină trebuie sfătuiţi să-şi informeze medicul înainte de continuarea

tratamentului, dacă dezvoltă simptome de neuropatie cum ar fi: durere, senzaţie de arsură,

furnicături, amorţeală, slăbiciune.

Reacţii psihiatrice

Pot surveni reacţii psihiatrice, chiar şi după prima administrare de chinolone, inclusiv

moxifloxacină. În cazuri foarte rare, depresiile sau reacţiile psihotice au progresat la gânduri de

suicid şi comportament de autoagresiune, cum ar fi încercările de suicid. În eventualitatea în care

un pacient dezvoltă astfel de reacţii, moxifloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri

corespunzătoare. Se recomandă precauţie dacă moxifloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici

sau pacienţi cu afecţiuni psihiatrice în antecedente.

Diaree asociată cu antibiotice, inclusiv colită

fost

raportate

cazuri

diaree

colită

asociate

antibitotice,

inclusiv

colită

pseudomembranoasă şi diaree cauzată de Clostridium difficile, la utilizarea antibioticelor cu spectru

larg , inclusiv moxifloxacina; manifestările pot varia de la diaree uşoară la colită letală. Prin urmare,

este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau

după utilizarea moxifloxacinei. Dacă diareea sau colita asociate antibitoticelor, este suspectată sau

confirmată, trebuie întrerupt tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv

moxifloxacină şi trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. În plus, trebuie luate măsuri

adecvate de control al infecţiei, pentru a reduce riscul de transmitere. Medicamentele anti-

peristaltice sunt contraindicate la pacienţii care dezvoltă diaree severă.

Pacienţi cu miastenia gravis

Moxifloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis, deoarece simptomele

pot fi agravate.

Inflamaţii de tendon, rupturi de tendon

Pot aparea inflamaţii şi rupturi de tendon la tratamentul cu chinolone, inclusiv moxifloxacină, în

special la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi. La primul semn de

durere sau inflamaţie, pacienţii trebuie să întrerupă tratamentul cu moxifloxacină, să ţină în repaus

membrul(ele) afectat(e) şi să consulte medicul imediat pentru a iniţia tratamentul corespunzător

(de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Pacienţii vârstnici cu tulburări renale trebuie să folosească cu precauţie moxifloxacină dacă nu pot

susţine un aport lichidian adecvat, deoarece deshidratarea poate mări riscul de insuficienţă renală.

Tulburări de vedere

Dacă este afectată vederea sau apar alte efecte asupra ochilor, trebuie solicitat imediat consult

oftalmologic.

Prevenirea reacţiilor de fotosensibilitate

Se cunosc reacţii de fotosensibilitate provocate de chinolone. Totuşi, unele studii indică faptul că

moxifloxacina prezintă un risc mai mic de a induce fotosensibilitate. Cu toate acestea, pacienţii

trebuie însă sfătuiţi să evite expunerea la radiaţii ultraviolete sau lumină solară puternică şi/sau

prelungită pe durata tratamentului cu moxifloxacină.

Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

Pacienţii cu antecedente familiale sau personale de deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază sunt

predispuşi la reacţii hemolitice la tratamentul cu chinolone. În consecinţă, moxifloxacina trebuie

folosită cu precauţie la aceşti pacienţi.

Pacienţii cu intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la

glucoză-galactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau

sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Pacienţi cu afecţiuni inflamatorii pelvine

La pacienţii cu afecţiuni inflamatorii pelvine complicate (de exemplu asociate cu abcese tubo-

ovariane sau pelviene) la care tratamentul intravenos este considerat necesar, tratamentul cu

Avelox 400 mg comprimate filmate nu este recomandat.

Afecţiunile

inflamatorii

pelvine

pot fi cauzate

Neissseria

gonorrhoeae

rezistentă

fluorochinolone. Prin urmare, în aceste cazuri moxifloxacina ar trebui administrată concomitent cu

alte antibiotice adecvate (de exemplu o cefalosporină), cu excepţia cazului în care poate fi exclusă

rezistenţa Neisseria gonorrhoeae la moxifloxacină. Dacă starea clinică nu se îmbunătăţeşte după 3

zile de tratament, terapia trebuie revizuită.

Interferenţe cu testele biologice

Tratamentul cu moxifloxacină poate să determine rezultate fals negative în cazul culturilor de

Mycobacterium spp. prin suprimarea creşterii micobacteriilor.

Pacienţi cu infecţii cu SARM

Moxifloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor cu Staphylococcus aureus

rezistent la meticilină (SARM). În cazul infecţiilor suspectate sau confirmate datorită RSARM trebuie

iniţiat tratamentul cu un agent antibacterian corespunzător.

Populaţie pediatrică

Datorită reacţiilor adverse asupra cartilajelor animalelor tinere, administrarea la copii şi

adolescenţi < 18 ani este contraindicată.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Sarcina

Administrarea moxifloxacinei în timpul sarcinii este contraindicată. Siguranţa administrării

moxifloxacinei la gravide nu a fost stabilită. S-au descris afectări reversibile ale cartilajelor de

creştere la copii trataţi cu unele chinolone, totuşi acest efect nu a fost raportat la feţii expuşi la

chinolone. Studii la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Nu se

cunoaşte riscul potenţial la om.

Alăptare

Administrarea moxifloxacinei în timpul alăptării este contraindicată. Datele preclinice arată că

moxifloxacina se excretă în laptele matern.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele moxifloxacinei asupra capacităţii de a conduce şi de a

folosi utilaje. Totuşi, fluorochinolonele incluzând moxifloxacina pot să determine o scădere a

capacităţii pacientului de a conduce vehicule sau de a manevra utilaje, datorită reacţiilor adverse

de la nivelul SNC. Pacienţii trebuie sfătuiţi să observe cum reacţionează la administrarea

moxifloxacinei înainte de a conduce vehicule şi a manevra utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Nu poate fi exclus un efect de adiţie al prelungirii intervalului QT între moxifloxacină şi următoarele

medicamente: antiaritmice clasa IA (cum sunt: chinidină, hidrochinidină, dizopiramidă) sau

antiaritmice clasa III (cum sunt: amiodaronă, sotalol, dofetilida, ibutilidă), neuroleptice (cum sunt:

fenotiazine,

pimozidă,

sertindol,

haloperidol,

sultoprid),

antidepresive

triciclice,

unele

antimicrobiene (sparfloxacina, eritromicina IV, pentamidina, antimalaricele în mod special

halofantrina),

anumite

antihistaminice

(terfenadina,

astemizol,

mizolastina),

altele

(cisparida,vincamina IV, bepridil, difemanil). Acest efect poate determina un risc crescut de aritmii

ventriculare, în special torsada vârfurilor. De aceea, moxifloxacina este contraindicată la pacienţii

trataţi cu aceste medicamente.

Trebuie asigurat un interval de aproximativ 6 ore între administrarea medicamentelor conţinând

cationi bivalenţi sau trivalenţi (cum sunt medicamentele antiacide conţinând magneziu sau

aluminiu, didanozină comprimate, sucralfat şi medicamente conţinând fier sau zinc) şi

administrarea moxifloxacinei.

Administrarea concomitentă de cărbune activat cu o doza de 400 mg moxifloxacină determină

prevenirea pronunţată a absorbţiei medicamentului şi la reducerea biodisponibilităţii sistemice a

acestuia cu mai mult de 80%. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă a celor două

medicamente (cu excepţia supradozajului).

Modificări ale INR (International Normalised Ratio)

A fost raportat un mare număr de cazuri demonstrând o creştere a activităţii anticoagulantelor orale

la pacienţii cărora li s-au administrat antibiotice, în special fluorochinolone, macrolide, tetracicline,

cotrimoxazol şi anumite cefalosporine. Factorii de risc par a fi afecţiunile infecţioase şi inflamatorii,

vârsta şi starea generală a pacientului.

În aceste situaţii, este dificil de evaluat dacă infecţia sau tratamentul cu antibiotice determină

modificări ale INR (International Normalised Ratio). O măsură de precauţie este monitorizarea mai

frecventă a INR.

Dacă este necesar, dozarea anticoagulantului oral trebuie să fie ajustată

corespunzător.

Chiar dacă au fost observate rezultate negative în timpul unui studiu la voluntari sănătoşi privind

interacţiunea între moxifloxacină şi warfarină, măsurile de precauţie de mai sus trebuie să fie

aplicate warfarinei ca şi altor anticoagulante.

Studiile clinice nu au demonstrat interacţiuni după administrarea concomitentă a moxifloxacinei cu:

ranitidină, probenecid, contraceptive orale, suplimente de calciu, morfină administrată parenteral,

teofilină sau itraconazol.

Interacţiunea cu alimentele

Moxifloxacina nu are interacţiuni clinic relevante cu alimentele, incluzând produsele lactate.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 400 mg, cîte 5 comprimate filmate în blister. Câte un blister împreună cu

instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25ºC, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

5 ani.

nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRIA TEXTULUI

Iunie 2013.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

BAYER PHARMA AG

Müllerstrasse 178, 13353 Berlin, Germania

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

BAYER PHARMA AG

D-51368 Leverkusen, Germania

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a

Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022-88-43-38)

Similar products

Search alerts related to this product

View documents history

Share this information